În cinematografie, distanța dintre un scenariu bun și un film care ajunge efectiv pe ecran poate fi de ani. Dincolo de regie, actori și ceea ce vede publicul există partea mai puțin vizibilă a industriei, cea în care o producție trebuie finanțată, construită, negociată și ținută în viață până la capăt. Bugete, contracte, distribuție, echipe, locații, muzică și sute de decizii ajung să depindă de oamenii care lucrează în spatele camerei.

În cazul „Cravatei Galbene”, drumul de la scenariu la film a durat șapte ani. Proiectul avea în centru viața lui Sergiu Celibidache, unul dintre marii dirijori ai secolului XX, dar ambiția era mai mare decât realizarea unei biografii pentru publicul românesc. Filmul urma să recreeze mai multe perioade din viața sa, să fie realizat în România și să aducă în aceeași distribuție actori precum John Malkovich, Ben Schnetzer, Sean Bean și Miranda Richardson.

În spatele acestei construcții s-a aflat și Adela Vrînceanu Celebidachi, producătoarea filmului. Ea spune că își dorise de mult să facă un film despre un român cu o poveste extraordinară, care să arate publicului internațional și o altă imagine a României. Când Serge Celebidachi i-a dat scenariul despre viața tatălui său, decizia a venit imediat. Următorii șapte ani au însemnat însă transformarea acelei intenții într-o producție reală.

Implicarea ei a mers de la strângerea finanțării și aducerea unor actori importanți în proiect până la negocieri cu agenții acestora, orchestre, partituri și numeroase componente ale producției. Adela spune că cei mai importanți actori ai filmului au fost aduși și negociați de ea, într-un teritoriu profesional în care nu mai lucrase până atunci la un asemenea nivel.

Dar pentru ea, Cravata Galbenă a avut de la început și o miză care depășește cinematografia. Este vorba despre felul în care România și românii sunt văzuți în afara țării și despre posibilitatea ca un film să ducă peste granițe o parte a României despre care se vorbește mai puțin.

Acum, odată cu lansarea filmului în Marea Britanie și Irlanda, această miză ajunge direct și la una dintre cele mai mari comunități românești din diaspora. Am vorbit cu Adela Vrînceanu Celebidachi despre cei șapte ani din spatele filmului, finanțare, negocierile pentru distribuția internațională, momentul în care un proiect care părea aproape imposibil a devenit real și despre motivul pentru care își dorește ca românii să meargă la cinema însoțiți de prietenii lor britanici și irlandezi.

Corina: „Cravata Galbenă” a pornit dintr-o poveste profund personală pentru familia Celebidachi, dar a devenit o producție cinematografică de amploare internațională. În ce moment ai intrat tu în această poveste și ce rol ai avut în transformarea ei dintr-o dorință de familie într-un film realizat?

Adela: Întotdeauna mi-am dorit să fac un film despre un român cu o poveste de viață extraordinară. Sunt multe filme românești extraordinare, dar cele mai multe tratează subiecte mai triste legate de țara noastră. Eu mi-am dorit să promovez și ce avem frumos și de valoare. Mi-au plăcut povestea lui Jean Negulesco și cea a lui Edward G. Robinson, puțin cunoscuți la noi, dar Serge mi-a dat scenariul acestui film despre tatăl lui și instant am hotărât să fac tot ce pot ca această poveste să prindă viață.

Corina: Serge Celebidachi a spus că filmul nu ar fi existat fără implicarea ta. Ce a însemnat, concret, această implicare, de la găsirea finanțării și formarea echipei până la deciziile luate în timpul filmărilor și lansării?

Adela: Am strâns finanțările, am căutat actorii, am manageriat mai multe lucruri decât aș fi putut să-mi imaginez vreodată, am căutat și partituri, am negociat orchestre. Aș putea să-ți povestesc ore în șir despre ce au presupus cei șapte ani de muncă la acest film. Am pus tot sufletul, ca să fiu cât mai scurtă.

Corina: Un producător rămâne, de multe ori, în spatele camerei, deși este omul care trebuie să țină împreună întregul proiect. Care a fost partea din „Cravata Galbenă” care a depins cel mai mult de tine, dar despre care publicul știe cel mai puțin?

Adela: Cei mai importanți actori au fost aduși în proiect și negociați de mine. Nu a fost ușor, pentru că nu mai lucrasem cu actori atât de mari, cu agenți foarte mari în spate, dar totul se învață și, cu multă răbdare, am reușit să adunăm un grup de actori extraordinari.

Corina: Filmul urmărește drumul lui Sergiu Celibidache de la copilul care a plecat de acasă pentru a-și urma vocația până la unul dintre cei mai importanți dirijori ai lumii. Ce parte a poveștii sale ai simțit că trebuie neapărat să ajungă la public și să nu se piardă într-o simplă biografie cinematografică?

Adela: Nu înveți niciodată din succes, înveți din eșecuri, astfel încât perioadele mai negre din viața lui mi s-au părut extrem de importante să fie prezentate. Ele l-au format, l-au ambiționat, așa cum se întâmplă cu fiecare dintre noi.

Corina: Sergiu Celibidache a fost un om care și-a apărat convingerile chiar și atunci când acestea l-au costat profesional sau personal. Cât de dificil a fost să păstrați complexitatea unui asemenea personaj, fără să îl transformați nici într-un erou idealizat, nici într-o figură inaccesibilă publicului?

Adela: Aici este meritul scenariștilor, dar cred că Celibidache, cu graiul lui moldovenesc, a fost întotdeauna accesibil și, cumva, aproape de inimile oamenilor care l-au cunoscut sau care l-au apreciat chiar și de la distanță.

Corina: Filmul reconstituie mai multe epoci, țări și etape din viața dirijorului și aduce împreună actori precum John Malkovich, Ben Schnetzer, Sean Bean și Miranda Richardson. Care a fost cea mai mare provocare de producție și care a fost momentul în care ai simțit că acest proiect, considerat mult timp aproape imposibil, devenise în sfârșit real?

Adela: Au fost foarte multe provocări. Un top trei ar fi: semnarea actorilor mari, finanțarea și să fim cât mai fideli lui Celi din punct de vedere muzical și dirijoral.

La petrecerea de după filmare, cu întreaga echipă, am simțit că gata, l-am făcut!

Corina: Ce a însemnat pentru tine faptul că un film despre un mare artist român, realizat în România și cu o distribuție internațională, a ajuns să atragă atenția publicului dincolo de granițele țării?

Adela: Sincer, asta am și sperat, ca acest film să călătorească, pentru că avem nevoie de un PR bun de țară. Știm cu toții cum suntem priviți la nivel internațional. Până la urmă, dacă stăm și așteptăm magie de la miniștri sau de la guvernele care vin și pleacă, niciodată nu se va întâmpla nimic. Eu, una, mi-am pierdut speranța.

Un film nu moare niciodată. El va rămâne pentru totdeauna și este o unealtă de promovare a acestei țări. Sunt tare mândră de întreaga echipă, de colegii mei cu care am lucrat îndeaproape: Cristina, James și Serge. Noi patru am stat uniți de la început până la final și am crezut în acest film.

Corina: La premieră și după lansare, ce reacții te-au surprins cel mai mult: cele ale oamenilor care îl cunoșteau pe Sergiu Celibidache, ale muzicienilor sau ale spectatorilor care i-au descoperit povestea pentru prima dată prin acest film?

Adela: M-a topit reacția unui băiețel de cinci ani care mi-a spus: „Ade, am văzut «Cravata» și am învățat să nu renunț niciodată!”

Mi-au dat speranță reacțiile tinerilor, ale adolescenților. Cumva, simțeau că pot visa. Tinerii își pierd curajul să viseze, cumva societatea în care trăim le taie aripile, iar pentru mine, ca mamă de copii destul de mici, care s-a ambiționat să rămână în țară, asta îmi dă speranță. Speranță pentru viitorul lor, al tuturor copiilor.

Corina: A existat o reacție, un mesaj primit de la un spectator sau un moment trăit după o proiecție care te-a făcut să spui: „Pentru asta a meritat să luptăm atât de mult pentru acest film”?

Adela: Au fost foarte multe reacții care au făcut, cumva, ca cei șapte ani dedicați acestui film să merite. Un domn de 96 de ani a spus că acum poate să plece în pace. La festivalul de la Santa Barbara, din SUA, o doamnă mai în vârstă și-a adus vecina ca să se laude că aia e România ei.

Am văzut reacții frumoase de la tineri care studiază muzica. Cumva, au simțit că pasiunea lor are o valoare mai mare în ochii tuturor.

Corina: Dincolo de succesul cinematografic, ce îți dorești să rămână după „Cravata Galbenă”: o mai bună înțelegere a lui Sergiu Celibidache, o recuperare a unei personalități românești pentru generațiile tinere sau dovada că România poate construi producții cu adevărat internaționale?

Adela: Un pic din fiecare mi-aș dori pentru noi, ca români. Și îmi doresc mult ca următoarele generații să fie privite cu mai multă considerație, iar pașaportul românesc să nu fie privit ca o dizabilitate, ci să aducă și cuvinte de laudă.

Corina: Marea Britanie găzduiește una dintre cele mai numeroase comunități de români din afara țării. Ce înseamnă pentru tine lansarea „Cravata Galbenă” în UK și cât de important este ca românii de aici să redescopere, prin acest film, una dintre cele mai mari personalități culturale pe care România le-a oferit lumii?

Adela: Nu pot să-ți descriu fericirea pe care o simt pentru că intrăm în UK și Irlanda cu filmul. Evident că filmul este destinat tuturor, dar tare îmi doresc să vină cât mai mulți români și fiecare român să aducă și un britanic sau un irlandez, să arate că țara de unde vin este o țară care a dăruit valori lumii.

Știu cât de mult înseamnă pentru românii din diaspora, pentru că am vorbit cu mulți și de-abia aștept să primim mesaje de la ei după vizionarea filmului. Eu citesc fiecare mesaj de pe Facebook și Instagram, așa că vă aștept cu drag să ne împărtășiți impresiile voastre!