Pentru mulți români din Marea Britanie, accesul la învățământul superior poate însemna șansa unei schimbări profesionale, obținerea unei calificări sau reluarea unui obiectiv amânat. Între dorința de a studia și înscrierea efectivă există însă un proces care poate părea complicat: alegerea universității și a programului, înțelegerea cerințelor de admitere, pregătirea documentelor și evaluarea costurilor, a timpului necesar și a posibilităților de finanțare.

În acest context își desfășoară activitatea agențiile de recrutare și consiliere educațională. Ele pot ajuta candidații să își înțeleagă opțiunile, să pregătească dosarul și să comunice cu instituțiile de învățământ. Pentru cineva care nu cunoaște sistemul britanic sau revine la studii după o pauză îndelungată, această îndrumare poate face procesul mai ușor de urmărit. Rolul agenției presupune însă și responsabilitatea de a explica realist ce implică studiile și cât de bine se potrivește un program cu situația și obiectivele candidatului.

Recrutarea studenților are și o componentă comercială, ceea ce face ca transparența să fie o parte importantă a relației cu viitorul student. Cum sunt remunerate agențiile? Ce relații au cu instituțiile recomandate? Ce sprijin oferă după înscriere? Dincolo de promisiunea unui nou început, candidatul are nevoie de răspunsuri clare despre admitere, finanțare și obligațiile academice, astfel încât să poată lua o decizie informată.

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează înscrierile la universitățile din Marea Britanie, l-am invitat pe Mizan Khan să ne ofere perspectiva unui profesionist din afara comunității românești, care lucrează inclusiv cu candidați români.

Mizan Khan activează în domeniul sprijinirii accesului la învățământul superior din 2018. Director al Kafleas Ltd, el are o pregătire multidisciplinară care include un masterat în drept (LLM), un MBA în administrarea afacerilor și un masterat în științe sociale (MSS), completate de calificări în management strategic, leadership și educație.

În această ediție din DOSAR DE ANTREPRENOR, discutăm cu Mizan Khan despre modul în care funcționează această activitate, despre parcursul de la prima discuție cu un candidat până la înscriere și despre responsabilitatea agenției atunci când apar dificultăți. Abordăm motivațiile candidaților români, întrebările legate de Student Finance și comisioane, dar și o problemă esențială: cum faci diferența dintre un program care poate susține o schimbare profesională și o alegere bazată pe așteptări nerealiste?

Corina: Pregătirea ta academică acoperă dreptul, administrarea afacerilor, științele politice, educația și leadershipul strategic. Este o combinație destul de neobișnuită. Ce te-a determinat să obții atât de multe calificări diferite și care dintre ele a avut, cu adevărat, cel mai mare impact asupra omului și antreprenorului care ești astăzi?

Mizan Khan: Mulțumesc, Corina. Decizia mea de a obține calificări în drept, administrarea afacerilor, științe sociale și management strategic a pornit de la convingerea că un leadership eficient presupune o înțelegere amplă a oamenilor, a culturii, a principiilor juridice, a organizațiilor și a mediului în care acestea funcționează.

Fiecare calificare a adus o perspectivă diferită în parcursul meu profesional. Masteratul în științe sociale de la Universitatea din Dhaka m-a ajutat să înțeleg societatea, comportamentul uman și factorii mai largi care influențează oportunitățile și deciziile oamenilor. MBA-ul de la Universitatea din Sunderland mi-a consolidat înțelegerea strategiei de afaceri, a managementului organizațional și a creșterii sustenabile.

Masteratul în drept, LLM, de la Universitatea din East London mi-a aprofundat cunoștințele despre cadrele juridice, formele juridice ale afacerilor, guvernanța corporativă, obligațiile contractuale și responsabilitatea profesională. Dacă ar trebui să aleg calificarea care a avut cel mai mare impact asupra mea ca antreprenor, aș evidenția MBA-ul, mai ales în ceea ce privește gândirea strategică și dezvoltarea afacerii. Totuși, studiile juridice au fost la fel de importante pentru felul în care abordez deciziile etice, transparența și asumarea responsabilității.

În fond, nu privesc aceste calificări ca pe niște realizări separate. Le consider instrumente complementare, care m-au ajutat să dezvolt o abordare multidisciplinară a leadershipului. În calitate de director al Kafleas, mă bazez pe aceste cunoștințe reunite pentru a lua decizii informate, a construi parteneriate relevante și a dezvolta o organizație centrată pe studenți. În plus, educația nu înseamnă doar să aduni diplome sau certificate. Înseamnă să îți dezvolți continuu cunoștințele, discernământul și perspectiva de care ai nevoie pentru a crea ceva valoros pentru ceilalți. Acest principiu continuă să îmi ghideze atât dezvoltarea profesională, cât și viziunea pentru Kafleas Group.

Corina: Din 2018, ajuți oamenii să aibă acces la învățământul superior. Dar ce te-a făcut, la început, să transformi educația într-o afacere? A existat o experiență anume care te-a inspirat să înființezi Kafleas Ltd sau ai identificat o oportunitate pe o piață în creștere?

Mizan Khan: Decizia de a înființa Kafleas Ltd a pornit de la interesul meu pentru educație și de la convingerea că accesul la îndrumarea potrivită poate schimba semnificativ viitorul unei persoane. Din 2018, am acumulat experiență valoroasă sprijinindu-i pe cei care vor să urmeze studii superioare. Pe parcurs, am observat că alegerea universității și a programului potrivit poate fi dificilă, în special pentru cei care nu cunosc procesul de înscriere sau nu știu ce oportunități se potrivesc cel mai bine aspirațiilor lor.

Viitorii studenți au nevoie de informații corecte și suficiente, de îndrumare clară, de sprijin profesionist și de încredere pentru a lua decizii informate. De exemplu, am îndrumat o persoană care venise la mine pentru o licență SIA, dar pe care am încurajat-o să urmeze DET, deoarece avea deja un masterat MSc în afaceri internaționale de la o universitate din Regatul Unit. După finalizarea DET, acea persoană a ajuns să predea la nivel universitar.

Această viziune m-a determinat să înființez Kafleas Ltd, cu un accent deosebit pe sprijinirea studenților din categoria „home students” din Regatul Unit care doresc să își continue studiile la universitate. Obiectivul meu a fost să construiesc relații constructive cu furnizorii de învățământ superior, să ofer îndrumare profesionistă în procesul de înscriere și să mă asigur că studenții rămân în centrul acestui proces. Ca antreprenor, cred că o afacere de succes trebuie să se bazeze atât pe sustenabilitate comercială, cât și pe un scop bine definit. La Kafleas, vrem să creștem construind încredere, menținând transparența și promovând recrutarea responsabilă a studenților.

În cele din urmă, ceea ce mă motivează este posibilitatea de a contribui pozitiv la viețile oamenilor.

Dacă putem ajuta un student să identifice traseul educațional potrivit și să facă, cu mai multă încredere, următorul pas spre aspirațiile sale, atunci creăm o valoare care depășește sfera afacerii. Acesta este scopul care continuă să mă motiveze și viitorul pe care vreau să îl construiesc pentru Kafleas.

Corina: Ai lucrat cu viitori studenți de numeroase naționalități, inclusiv români, bulgari, polonezi, portughezi, bangladeșeni, pakistanezi și nigerieni. După ani de lucru cu comunități atât de diferite, ce ai descoperit despre motivele pentru care oamenii aleg să meargă la universitate? Și ce ai observat în mod special la candidații români din Regatul Unit?

Mizan Khan: După ce am lucrat cu viitori studenți de diferite naționalități și din medii diverse, care locuiau și munceau în Regatul Unit, am înțeles că, deși situațiile lor sunt diferite, multe dintre motivații sunt surprinzător de asemănătoare. Cei mai mulți vor să își îmbunătățească viața, să obțină mai multă stabilitate financiară, să se dezvolte profesional și să le ofere familiilor oportunități mai bune. Pentru unii, universitatea înseamnă avansare în carieră. Pentru alții, este o șansă de a schimba direcția după ani petrecuți într-un loc de muncă cu perspective limitate. Am întâlnit și oameni care vor să își demonstreze că pot realiza ceva ce, cândva, credeau că le este inaccesibil.

În ceea ce îi privește pe candidații români din Regatul Unit, am observat că mulți sunt oameni muncitori, care au contribuit ani la rând pe piața muncii, îmbinând adesea serviciul cu responsabilitățile familiale. Unii caută oportunități de a trece de la munci solicitante fizic la profesii cu perspective mai bune pe termen lung. Alții vor să obțină o calificare recunoscută și să își dezvolte competențe care să îi ajute să avanseze în carieră.

Totuși, nu aș generaliza la nivelul unei întregi naționalități. Fiecare candidat are o poveste diferită, iar noi trebuie să înțelegem persoana, fără să facem presupuneri pe baza originii sale. Rolul meu este să îi ajut pe oameni să își exploreze realist opțiunile. Universitatea poate deschide uși, dar decizia potrivită depinde de situația fiecăruia, de aspirațiile sale, de pregătirea academică și de disponibilitatea de a se implica în acest proces.

Corina: Să ne imaginăm un român de 40 de ani care lucrează de 15 ani într-un depozit, are o familie de întreținut și nu a mai studiat de zeci de ani. Își dorește un viitor mai bun, dar nu are încredere în nivelul său de engleză sau în capacitatea sa de a face față studiilor. Ce i-ai spune, realist, despre opțiunile sale și în ce situații ai sfătui pe cineva să nu se înscrie?

Mizan Khan: I-aș spune că la 40 de ani nu este prea târziu să urmeze studii superioare. Totuși, i-aș spune sincer și că universitatea cere timp, implicare, planificare și o înțelegere realistă a ceea ce presupune. Într-un asemenea caz, prima mea întrebare nu ar fi dacă este prea în vârstă sau dacă vorbește perfect engleza. L-aș întreba ce vrea să obțină. Vrea să avanseze într-un rol de conducere, să își schimbe cariera, să își îmbunătățească abilitățile profesionale sau să creeze oportunități mai bune pentru familie? După ce îi înțelegem obiectivul, putem analiza dacă un program universitar este calea cea mai potrivită.

Aș evalua apoi calificările anterioare, nivelul de engleză, timpul disponibil pentru studiu, situația financiară și responsabilitățile familiale. În funcție de situația sa și de cerințele instituției, opțiunile ar putea include un program pregătitor de tip „foundation”, un program de licență sau un calendar flexibil pentru atingerea obiectivului. L-aș încuraja și să ia în calcul cerințele reale ale studiilor: lucrările de evaluare, studiul individual, obligațiile de prezență și îmbinarea studiilor cu munca și viața de familie.

De exemplu, dacă nu poate aloca în mod realist timpul necesar, nu înțelege implicațiile financiare sau se înscrie doar pentru că presupune că finanțarea este garantată ori că o diplomă îi va aduce automat un loc de muncă bine plătit, i-aș recomanda să își ia timp să reanalizeze decizia.

Filosofia mea este simplă, prefer să ajut pe cineva să ia astăzi o decizie informată decât să încurajez o înscriere care ar putea duce mâine la dezamăgire. Obiectivul nu este doar să aducem pe cineva la universitate, ci să îl ajutăm să aleagă un traseu pe care are șanse reale să îl finalizeze și de pe urma căruia să beneficieze.

Corina: Să vorbim despre afacerea din spatele recrutării studenților. Atunci când Kafleas Ltd ajută pe cineva să se înscrie la universitate, cine vă plătește, de fapt, agenția și cât câștigați, de regulă, pentru o înscriere reușită? Cum pot avea studenții încredere că recomandările voastre urmăresc interesele lor, nu comisioanele oferite de anumite instituții?

Mizan Khan: Recrutarea studenților este o afacere și cred că este important să fim transparenți în privința modului în care funcționează. În funcție de înțelegerile existente, o agenție de educație poate primi o remunerație sau un comision de la o universitate ori de la un furnizor de educație atunci când un student se înscrie sau îndeplinește anumite condiții. Structura plății, suma și momentul plății diferă de la o instituție la alta și în funcție de contract, așa că nu există o singură valoare a comisionului aplicabilă fiecărei înscrieri reușite.

La Kafleas, cred că sustenabilitatea comercială și interesul studenților trebuie să meargă împreună. Afacerea noastră ar trebui să aibă succes pentru că oferim un serviciu profesionist, construim încredere și îi ajutăm pe studenți să ia decizii informate, nu pentru că îi convingem să se înscrie la programe nepotrivite. Când consiliem un student, punctul de plecare ar trebui să fie pregătirea sa academică, aspirațiile profesionale, eligibilitatea, situația financiară și capacitatea de a îndeplini cerințele programului. Ar trebui să analizăm dacă programul i se potrivește acelei persoane, nu doar dacă o anumită instituție oferă un stimulent comercial.

Transparența este esențială. Studenții ar trebui încurajați să întrebe cum funcționează o agenție, dacă primește plăți de la furnizorii de educație și ce relații are cu instituțiile pe care le recomandă. Orice relație comercială relevantă ar trebui făcută cunoscută în mod corespunzător. Cred, de asemenea, că o agenție trebuie să fie dispusă să îi spună unui viitor student când un anumit program nu i se potrivește sau când universitatea nu este alegerea potrivită în acel moment.

În cele din urmă, încrederea se construiește prin sfaturi sincere și conduită responsabilă. O înscriere reușită are valoare, dar faptul că un student ia decizia potrivită pentru viitorul său are o importanță mult mai mare pe termen lung.

Corina: Student Finance reprezintă un punct de atracție important pentru mulți viitori studenți, dar este și un sistem adesea înțeles greșit. Care sunt cele mai frecvente idei greșite pe care le întâlnești, mai ales în rândul candidaților români? Ai avut vreodată de-a face cu cineva mai interesat să obțină finanțare decât să studieze și cum ai gestionat situația?

Mizan Khan: Una dintre cele mai răspândite idei greșite despre Student Finance este că oricine depune o cerere va primi automat finanțare. Nu este așa. Eligibilitatea depinde de situația fiecărei persoane, inclusiv de rezidență și de statutul de imigrare, acolo unde este relevant, de studiile anterioare, de programul ales și de alte criterii aplicabile. O altă idee greșită este că finanțarea pentru studenți înseamnă pur și simplu bani gratuiți. Studenții trebuie să înțeleagă natura sprijinului disponibil, condițiile aferente și dacă finanțarea trebuie rambursată în funcție de pragul de venit aplicabil. De asemenea, trebuie să știe că sprijinul pentru cheltuielile de trai, acolo unde este disponibil, s-ar putea să nu le acopere toate costurile de trai.

În rândul candidaților din diferite comunități, inclusiv al celor români, cred că explicațiile clare sunt deosebit de importante, deoarece oamenii pot primi de la prieteni, rude sau de pe rețelele sociale informații care nu se potrivesc situației lor. Totuși, aceste neînțelegeri nu sunt specifice unei anumite naționalități. Pot exista persoane care se îndreaptă spre învățământul superior în primul rând pentru că au auzit despre finanțarea pentru studenți. Când se întâmplă acest lucru, cred că este important să explicăm că finanțarea este destinată sprijinirii studenților eligibili care urmează efectiv studii, nu să înlocuiască veniturile din muncă. Studenții trebuie să își înțeleagă responsabilitățile academice și consecințele nerespectării cerințelor aplicabile.

Abordarea mea este să încurajez fiecare candidat să își verifice eligibilitatea consultând informațiile oficiale Student Finance și să decidă în funcție de oportunitatea educațională în sine. Finanțarea poate face învățământul superior mai accesibil, dar scopul principal al înscrierii ar trebui să fie învățarea, dezvoltarea și obținerea unei calificări relevante.

Corina: Ai investit mult în propria educație, obținând calificări în mai multe domenii. Privind în urmă, te-au ajutat cu adevărat toate aceste calificări să îți construiești cariera? Iar când cineva vine la tine cu speranța că o diplomă universitară îi va transforma viața, cum faci diferența între o investiție în educație care merită și o greșeală costisitoare?

Mizan Khan: Privind în urmă, cred că aceste calificări au contribuit semnificativ la dezvoltarea mea profesională, deși valoarea lor a depins de felul în care am aplicat ceea ce am învățat. Masteratul în științe sociale de la Universitatea din Dhaka mi-a oferit o înțelegere mai amplă a societății și a factorilor care influențează oportunitățile oamenilor. MBA-ul de la Universitatea din Sunderland mi-a consolidat înțelegerea managementului afacerilor, a strategiei și a dezvoltării organizaționale. LLM-ul de la Universitatea din East London mi-a dezvoltat cunoștințele juridice și m-a ajutat să îmi abordez responsabilitățile profesionale cu o mai bună înțelegere a guvernanței, a contractelor și a asumării răspunderii.

Împreună, aceste calificări m-au ajutat să aduc perspective diferite în activitatea mea de educator, profesionist în domeniul juridic și lider de afaceri. Totuși, nu aș spune că o calificare, singură, garantează succesul. Experiența, discernământul profesional, perseverența și capacitatea de a aplica ceea ce știi sunt la fel de importante.

Când cineva vine la mine cu speranța că o diplomă îi va transforma viața, îl încurajez să privească dincolo de denumirea calificării. Ar trebui să se gândească la ce vrea să obțină, dacă programul este recunoscut și relevant, ce competențe dezvoltă, care sunt costurile totale, cât timp trebuie să îi dedice și ce oportunități realiste există după absolvire. Ar trebui să verifice și dacă profesia dorită necesită o anumită calificare, acreditare profesională sau pregătire suplimentară. O diplomă poate fi valoroasă, dar valoarea ei depinde de obiectivele și situația fiecăruia.

Aș spune că educația este o investiție care merită atunci când există un scop clar, un plan realist și un angajament autentic față de învățare. Devine un risc atunci când cineva se înscrie fără să înțeleagă cerințele, costurile sau rezultatele probabile. Propriul meu parcurs m-a învățat că educația are cea mai mare valoare atunci când cunoștințele sunt puse în practică. Aceasta este perspectiva pe care încerc să o aduc în consilierea fiecărui student.

Corina: Din 2018, aproximativ câți studenți ai ajutat să se înscrie și câți dintre ei și-au finalizat cu succes studiile? Ai avut vreodată un student care a regretat înscrierea, a abandonat sau a considerat că i s-au creat așteptări nerealiste? Ce responsabilitate crezi că are agenția ta atunci când lucrurile nu merg conform planului?

Mizan Khan: Din 2018, activitatea mea în educație și consilierea studenților mi-a oferit ocazia să sprijin viitori studenți din medii diverse, pe măsură ce aceștia își explorează opțiunile de studii superioare și parcurg procesul de înscriere. În ceea ce privește numărul exact al celor care s-au înscris și al celor care și-au finalizat cu succes studiile, cred că este important să oferim cifre verificate, nu estimări. Înscrierea și absolvirea sunt, de asemenea, indicatori diferiți: un student se poate înscrie într-un anumit an universitar și poate absolvi câțiva ani mai târziu, în funcție de program și de situația sa.

Ca în cazul oricărei decizii educaționale importante, experiența universitară nu se desfășoară întotdeauna așa cum se aștepta inițial studentul. Pot apărea schimbări la locul de muncă, responsabilități familiale, presiuni financiare, dificultăți academice sau constatarea că programul ales nu i se potrivește. Dacă un student regretă înscrierea sau se gândește să se retragă, cred că agenția ar trebui să îl asculte cu atenție și să răspundă profesionist. Acolo unde este cazul, ar trebui să îl ajutăm să înțeleagă ce sprijin îi oferă universitatea, inclusiv îndrumare academică, servicii de sprijin pentru studenți și consiliere privind schimbarea programului sau întreruperea studiilor.

Trebuie să recunoaștem și limitele rolului nostru. Universitatea răspunde de procesele și deciziile academice, în timp ce agenția ar trebui să își asume responsabilitatea pentru calitatea și corectitudinea îndrumării pe care o oferă.

Dacă un reprezentant al agenției i-a oferit unui student informații înșelătoare sau i-a creat așteptări nerealiste, acea sesizare ar trebui tratată cu seriozitate, investigată și soluționată corespunzător. Pentru mine, recrutarea responsabilă nu se încheie atunci când este depusă cererea sau când studentul se înscrie. Ea începe cu sfaturi sincere, continuă prin comunicare clară și presupune un răspuns profesionist atunci când apar dificultăți. Responsabilitatea noastră este să îi ajutăm pe studenți să facă alegeri informate și să îi tratăm corect, chiar și atunci când rezultatul nu este cel pe care îl sperau inițial.

Corina: Recrutarea studenților este un domeniu competitiv, iar multe agenții fac promisiuni asemănătoare. Cu ce universități sau furnizori de educație lucrează Kafleas Ltd, ce sprijin oferiți după înscriere și ce dovezi poate verifica un viitor student înainte să vă încredințeze dosarul? Mai ales, ce nu i-ai promite niciodată unui client doar pentru a obține o înscriere?

Mizan Khan: La Kafleas, ne concentrăm pe a-i ajuta pe studenți să identifice oportunități potrivite de studii superioare și să parcurgă procesul de înscriere cu mai multă încredere. Activitatea noastră presupune să le înțelegem aspirațiile, să le analizăm situația și să îi ajutăm să înțeleagă cerințele programelor și etapele înscrierii. Relațiile noastre instituționale ar trebui întotdeauna prezentate cu exactitate.

Universitățile și furnizorii de educație cu care lucrăm depind de acordurile și înțelegerile noastre actuale, iar eu aș vrea ca viitorii studenți să primească o listă actualizată a partenerilor confirmați, în loc să se bazeze pe afirmații generale. Sprijinul nostru poate include îndrumare în alegerea programului, pregătirea dosarului, înțelegerea cerințelor de admitere și comunicarea cu furnizorii de educație relevanți. Studenții ar trebui, de asemenea, îndrumați către echipele potrivite ale universității pentru aspecte precum sprijinul academic, deciziile de înscriere, serviciile pentru studenți și alte chestiuni care țin de responsabilitatea instituției. Îi încurajez pe viitorii studenți să facă propriile verificări. Pot verifica statutul oficial al universității, pot consulta informațiile despre program pe site-ul instituției, pot confirma direct cu universitatea condițiile oricărei oferte și pot cere agenției să își clarifice rolul și relația cu acel furnizor.

Mai presus de toate, există promisiuni pe care nu le-aș face niciodată doar pentru a obține o înscriere. Nu aș garanta niciodată admiterea la universitate, eligibilitatea pentru Student Finance, o anumită sumă de finanțare, un rezultat academic anume sau un loc de muncă după absolvire, decât dacă ar exista un temei legitim și susținut corespunzător de dovezi pentru acea afirmație.

De asemenea, nu i-aș spune niciodată cuiva că obținerea unei diplome este ușoară, că studiile nu cer implicare reală sau că fiecare candidat va obține același rezultat. Reputația noastră trebuie să se bazeze pe corectitudine, profesionalism și încredere. Vreau ca studenții să aleagă Kafleas pentru că au încredere că le vom oferi îndrumare sinceră, le vom explica limpede opțiunile și le vom respecta dreptul de a lua propriile decizii.

Corina: În încheiere, să ne imaginăm un român care locuiește în Regatul Unit, muncește din greu de ani de zile, dar simte că a ajuns într-un impas profesional. Se gândește la universitate, însă îl îngrijorează timpul necesar, angajamentul financiar și posibilitatea să fie prea târziu pentru un nou început. Pornind de la propriul tău parcurs educațional și de la oamenii cu care ai lucrat, ce ai vrea să înțeleagă înainte să ia această decizie?

Mizan Khan: I-aș spune că nu este neapărat prea târziu să schimbe direcția, dar că este important să ia această decizie cu grijă. De-a lungul propriului meu parcurs educațional și profesional, am ajuns să apreciez faptul că învățarea este un proces continuu. Calificările mele în științe sociale, afaceri și drept au contribuit fiecare la dezvoltarea mea și mi-au întărit convingerea că oamenii își pot dezvolta în continuare cunoștințele și capacitățile în diferite etape ale vieții. Dacă ai muncit din greu ani la rând în Regatul Unit și simți că ai ajuns la o limită în carieră, te-aș încuraja să îți explorezi opțiunile, în loc să presupui că situația ta nu se poate schimba niciodată. Experiența de muncă este posibil să îți fi oferit deja competențe valoroase, disciplină, cunoștințe practice și simțul responsabilității. Educația formală te poate ajuta să construiești pe aceste puncte forte.

Totuși, nu aș recomanda automat universitatea tuturor. Mai întâi, te-aș încuraja să îți identifici obiectivul profesional și să cercetezi ce calificări sau competențe sunt necesare pentru a-l atinge. În funcție de situația ta, o diplomă universitară poate fi alegerea potrivită, în timp ce o calificare profesională, un curs de specializare sau un program de ucenicie ar putea oferi un traseu mai adecvat.

Mesajul meu este că vârsta sau parcursul educațional anterior nu ar trebui, în sine, să determine ceea ce crezi că este posibil. În același timp, ambiția trebuie susținută de planificare realistă și decizii informate. La Kafleas, aceasta este abordarea pe care vreau să o promovez: să îi ajut pe oameni să își înțeleagă oportunitățile, să își evalueze sincer opțiunile și să aleagă un traseu care reflectă aspirațiile lor individuale.