Nevoia de apartenență rămâne una dintre constantele cele mai puternice în comunitățile românilor din diaspora. Indiferent de cât timp au trecut de la plecare, legătura cu locul de origine, cu satul, cu familia și cu reperele culturale nu dispare, ci se reconfigurează. În lipsa unui spațiu comun, această legătură se exprimă prin lucrurile care pot fi duse mai departe: limba, obiceiurile și, poate cel mai vizibil, folclorul.

În comunitățile din UK, folclorul este un mod prin care oamenii își reafirmă identitatea și își creează puncte de întâlnire. Există public și există interes, însă diferența apare în modul în care aceste inițiative sunt organizate și susținute. Nu orice eveniment funcționează, nu orice artist rămâne relevant, iar continuitatea depinde de mai mult decât prezență pe scenă.

În acest context se conturează activitatea lui Viorel Popovici, stabilit de ani buni în Londra și activ într-o comunitate care răspunde pozitiv dar în același timp filtrează festivalurile românești, atât de des întâlnite în comunitățile de români din Marea Britanie. Parcursul lui Viorel îmbină două direcții care, în diaspora, rar sunt gestionate împreună: interpretarea și organizarea. Experiența acumulată în timp l-a dus în zona în care nu doar participă la evenimente ci contribuie la felul în care acestea sunt construite și livrate.

Pe lângă zona comercială, implicarea în evenimente caritabile aduce o altă dimensiune, una în care relația cu comunitatea nu se bazează pe imagine ci pe încredere și verificare directă a transparenței și integrității. Aici, lucrurile nu se validează prin prezență, ci prin rezultat.

Interviul de față urmărește exact acest echilibru între identitate și adaptare, între scenă și organizare, între intenție și execuție. Într-o comunitate care încă își definește standardele, astfel de parcursuri devin relevante prin consistență.

Corina: Ai plecat din România cu muzica în tine. Astăzi, în UK, trăiești din ea sau încă o susții din alte surse? Cât de sustenabil este, real, folclorul în diaspora?

Viorel: Da, este adevărat, am plecat cu dragostea de tradiție și folclor. Pot spune că face parte din veniturile mele, dar nu în totalitate, mai am și alte surse de venit.
Vizavi de sustenabilitate, în proporție de 70% este real, dar depinde cine cântă și cum o prezintă în fața publicului.

Corina: Publicul din diaspora consumă folclor din nostalgie sau din convingere? Mai exact: te caută pentru tradiție sau pentru emoția de „acasă”?

Viorel: Da, pot spune că mare parte din publicul din diaspora consumă folclorul din convingere. Și, bineînțeles, sunt căutat pentru tradiție, dar și pentru emoția distanței de casă. De fapt, ambele se combină perfect.

Corina: Ai trecut de la artist la organizator de evenimente. Unde este mai multă presiune: pe scenă sau în spatele ei?

Viorel: Da, trecerea de la artist la organizator a fost din dorința de a face lucrurile la superlativ. Având experiență ca artist, cântând la zeci de evenimente, am observat ce era pozitiv și ce era negativ, iar atunci am luat decizia de a deschide o firmă de catering, unde 99% din oameni să plece mulțumiți de la noi.

Vizavi de presiune, în ambele cazuri este la fel, din moment ce pui suflet în ceea ce faci, intervin și acele emoții sincere.

Corina: În organizarea evenimentelor, cât este pasiune și cât este business? Ai fost nevoit să faci compromisuri pentru ca lucrurile să funcționeze financiar?

Viorel: Am specificat și la întrebarea anterioară: sufletul contează cel mai mult. Da, este multă pasiune, dar nu putem funcționa doar cu asta, și businessul contează.

Da, și de multe ori am făcut compromisuri ca businessul să reziste. Uneori ne acopeream cheltuielile și mai rămâneam cu foarte puțini bani. Dar rezistăm de 14 ani. Asta a dovedit că compromisurile făcute la timp au fost benefice.

Corina: Evenimentele caritabile sună bine în teorie. În practică, cât de greu este să convingi comunitatea să contribuie concret, nu doar să aprecieze?

Viorel: Vorbind despre asociația noastră, este un lucru sensibil, care face parte din sufletul meu și pe care l-am făcut din dorința de a uni comunitatea și de a ajuta oameni mai puțin norocoși decât noi.

Am parcurs un drum extrem de greu, cu zile și nopți pierdute. Ne-am lovit de multe promisiuni, dar puține realizabile, de neîncredere, dar, mulțumim lui Dumnezeu, am demonstrat că, de fiecare dată când am promis ceva, ne-am ținut de cuvânt. Încet, oamenii au venit alături de noi. Bineînțeles că ne-am dori ca tot mai mulți să se alăture cauzelor noastre.

Cu dragoste și bunătate putem face lucruri mărețe.

Corina: Ai avut vreodată momente în care ai simțit că oamenii participă la evenimente caritabile mai mult pentru imagine decât pentru cauză?

Viorel: Este o întrebare sensibilă, dar da, trebuie să recunosc că nu doar am simțit, ci am și știut că, pentru unii, imaginea contează mai mult decât actul de caritate în sine.

Dar nu suntem noi în măsură să judecăm.

Corina: Cum verifici că ajutorul ajunge exact acolo unde trebuie, mai ales când vorbim de azile sau centre din România? Ai întâlnit situații în care realitatea din teren nu era cea prezentată?

Viorel: Este o întrebare foarte simplă. Înainte de a propune organizarea unei strângeri de fonduri, eu personal verific cu mare atenție centrele unde urmează să ajutăm, iar ulterior mă deplasez personal pentru a mă asigura că realitatea este așa cum a fost prezentată.

Corina: Există o linie fină între a face bine și a transforma binele în instrument de promovare. Unde te poziționezi tu în această zonă?

Viorel: Niciodată nu m-am gândit să mă promovez pe spatele unor cazuri umanitare și nu aș face-o niciodată. Tot ceea ce fac, o fac din inimă, din dragostea pentru aproapele meu și din credința în Dumnezeu.

Eu sunt deja cunoscut ca artist și ca organizator, nu aveam nevoie de o promovare suplimentară.

Tot ce fac este din inimă și din suflet.

Corina: După ani în UK, te simți mai apropiat de comunitatea românească sau mai degrabă de sistemul britanic? Unde simți că aparține, de fapt, munca ta?

Viorel: Chiar dacă sunt de 18 ani în UK, am rămas la fel și întotdeauna voi fi apropiat de comunitatea noastră.

Bineînțeles că, trăind aici, avem nevoie și de sistemul britanic.

Corina: Dacă ar fi să alegi între a rămâne artist sau a deveni un organizator de impact în comunitate, ce ai alege și de ce?

Viorel: Artist o să rămân până când Cel de Sus va decide să mă ia la El. Vocea este un dar divin de la Dumnezeu și o să cânt cât mă va ține.

Bineînțeles că și ca organizator, ambele se îmbină foarte bine și, da, îmi doresc să avem un impact mare în comunitate, atâta timp cât ne facem treaba.