Industria muzicală internațională a devenit, în ultimul deceniu, una dintre cele mai contradictorii lumi creative ale culturii moderne. Din exterior, continuă să vândă imaginea succesului rapid, a expunerii globale, a luxului, a festivalurilor sold-out și a faimei fără limite. În culise însă, tot mai mulți artiști vorbesc deschis despre o realitate complet diferită: presiune constantă, epuizare emoțională, manipulare, cariere instabile și o industrie capabilă să ridice un artist peste noapte doar pentru a-l înlocui discret la fel de repede.

În era rețelelor sociale, succesul nu mai este controlat exclusiv de marile case de discuri. Platformele digitale au democratizat accesul la public, însă au creat și o cursă permanentă pentru vizibilitate, relevanță și atenție. Astăzi, talentul singur este rareori suficient. Artiștii sunt obligați să devină simultan branduri, oameni de marketing, performeri și mașini de conținut, în timp ce încearcă să navigheze printr-o industrie care prioritizează mai degrabă momentumul decât longevitatea.

Dincolo de glamour, pozițiile din topuri și aparițiile publice, există o altă față a industriei pe care publicul o vede rar: anxietatea, depresia, pierderea identității și impactul psihologic al dispariției din lumina reflectoarelor după ce ai fost cândva în centrul atenției.

Dale Saunders cunoaște această realitate foarte bine. Cu un single ajuns pe locul 1, mai multe hituri în topuri și acces direct la figuri influente din industria muzicală internațională, artistul britanico-caraibian a trăit atât entuziasmul recunoașterii, cât și consecințele dure care pot urma unor decizii greșite de management, politicilor din industrie și burnout-ului personal.

În acest interviu exclusiv pentru Kam Kam Media People in Business, Dale Saunders vorbește deschis despre ascensiunea sa în industria muzicală, momentul în care lucrurile au început să se prăbușească în spatele scenei, depresia care a urmat și procesul lung prin care s-a reconstruit creativ în afara sistemului tradițional al caselor de discuri.

Mai mult decât o conversație despre muzică, acest interviu devine o reflecție sinceră despre reziliență, reinventare și costul emoțional nevăzut al succesului.

Corina: Ai avut acces la industria muzicală internațională și la cariera la care mulți artiști visează. Privind în urmă astăzi, unde crezi că au început să meargă lucrurile prost?

Dale Saunders: Cred că nerăbdarea a fost probabil primul factor, știi? Când ai un single number one, începi să ai așteptări, începi să te aștepți la bani, la show-uri, știi… începi să te aștepți la mișcare. Și nu se întâmpla atât de repede pe cât probabil credeam eu că ar trebui să se întâmple după un single number one.

Așa că am devenit puțin nerăbdător și l-am schimbat pe managerul pe care îl aveam atunci. Mi-am luat un manager nou care mi-a fost recomandat de un prieten din industrie și cred că de acolo totul a început să meargă în jos. Acolo a început totul să meargă prost. Pentru că a fost o decizie greșită să schimb managementul în acel moment.

Corina: Când ai început să simți că ceva merge prost, că ceva nu este chiar în regulă?

Dale Saunders: Probabil că ar fi trebuit să îmi dau seama cu mult înainte, dar am crezut prea tare în valul acela de succes, am crezut ce îmi spunea și nu doar atât. El, noul meu manager, mi-a adus în jur oamenii pe care nu îi aveam înainte, așa că am început să cred și mai mult într-un succes care era abia la început. Omul îmi prezenta lucruri precum producători și oameni care ne ajutau financiar să mergem mai departe.

Ne-am întâlnit cu un reprezentant de la Universal Records care știa deja cine sunt la acel moment pentru că aveam un single number one. Și vorbea la telefon cu altcineva de la Universal și spunea: „Ghici cine este acum în biroul meu?” Iar celălalt a răspuns: „Dale Saunders.” Și tipul a zis: „Da, tipul care cântă «LA LA LA».” În mintea mea mă gândeam „Wow, oamenii din industrie știu deja cine sunt, oamenii din industrie mă cunosc deja„.

Așa că, din cauza asta, am început să simt că mergem undeva, că el chiar face ceva. Dar înainte de asta existaseră deja semnale de alarmă ca atunci când ești într-o relație și vezi niște red flags, dar le ignori. Exact asta se întâmpla.

Trebuia să ieșim din contractul cu vechiul label pentru a intra în noul contract cu Universal Records și cred că felul în care el a gestionat acel lucru nu a fost bun. Ar fi trebuit să îmi dau seama atunci și nu am făcut-o.

Corina: Câți ani aveai atunci?

Dale Saunders: Dumnezeule, câți ani aveam atunci? Aveam în jur de 30 de ani, 30 și ceva de ani… când a început totul.

Să vă dau un exemplu. După ce am avut primul hit, lucram la piesele care urmau după acel hit, așa că m-au trimis în Veneția. Și pe drumul spre Veneția, managerul decide că trebuie să vină toată echipa. Iar eu eram gen: „Wow, uite… mă simt important.” Așa că toată echipa a mers și ne-am distrat incredibil, a fost minunat.

Problema a fost la întoarcere. Managerul nu avea pașaport britanic și avionul a fost ținut pe loc până când soția lui a trebuit să vină la Gatwick cu pașaportul din țara lui. Nu vreau să îl expun prea tare, dar a trebuit să aducă pașaportul ca să demonstreze că avea ștampila care arăta că locuiește în UK. Și astea erau red flags. Omul nu își avea lucrurile puse la punct.

Dar din nou, eu mă uitam la imaginea de ansamblu și pentru că aveam contractul cu Universal pregătit și toate celelalte lucruri, am zis: „Știi ceva? O să ignor toate astea și o să merg înainte pentru că urmează lucruri mari.”

Corina: Câtă putere poate avea un manager sau un impresar asupra viitorului unui artist, asupra deciziilor de carieră și chiar asupra sănătății lui mintale?

Dale Saunders: Totul depinde de influența pe care o are acel manager, după părerea mea. Eu eram nou în joc, făceam muzică de mult timp, dar nu ajunsesem niciodată atât de departe. Așa că, fiind la acel nivel, nu știam exact la ce să mă aștept.

Mergeam pe baza a ceea ce mi se spunea și știu că label-ul îmi spunea constant: „Nu-ți face griji, lucrurile vor veni, așa funcționează.” Dar eu nu studiam cu adevărat industria pentru că managerul îmi spunea altceva. Așa că dacă ești tânăr în industrie, da, un manager are foarte multă putere și influență.

Și mai este și ceea ce aduce managerul la masă. Dacă vine cu conexiuni, cu oameni, cu toate aceste lucruri, dacă este deja bine conectat și știe cum funcționează lucrurile, atunci ai nevoie de el. Ai nevoie de el ca să ajungi unde trebuie, să îți obțină concerte, publishing, să îți arate direcția. Așa că da, au foarte multă putere.

Adică eu nici măcar nu știam că pot face toate acele lucruri singur. Acum am învățat să fac toate lucrurile astea singur, dar din păcate nu mai am un contract cu acel label sau cu vreun label, de fapt.

Corina: Publicul vede adesea faimă, glamour, succes. Dar cât de diferită este realitatea din spatele scenei în industria muzicală?

Dale Saunders: Este complet diferită. Eu aveam un single number one, aveam 5 hituri în top 10 și în același timp lucram  de la 9 la 5, ca audio visual manager. Asta era povestea mea atunci. Lucrurile veneau, totul părea că merge înainte. Oamenii știau cine sunt, primeam concerte, eram contactat de multe label-uri și producători din Europa pentru colaborări.

Asta era frumos și foarte interesant. Primeam multă muncă, dar tot nu era glamorous pentru mine. Când am mers în Italia, ceea ce mi-a deschis ochii și ce m-a făcut să mă simt puțin  mai bine în legătură cu totul a fost că, după ce am avut number one-ul și m-am întors în Italia a doua oară, erau mulțimi de oameni. Prima dată când am mers la Milano nu era nimeni.

A doua oară erau mulțimi întregi pe plajă și mă gândeam: „Nu… nu pot fi aici pentru mine.” Așa că am tras deoparte o persoană și am întrebat: „Știi cine sunt?” Iar omul a răspuns: „Dale Saunders.” Și am rămas wow, oamenii sunt aici pentru mine.

Asta m-a făcut să mă simt important, faptul că oamenii știau cine sunt dar tot nu era glamorous. Nu era viața aceea cu limuzine și șampanie toată ziua. Eu tot munceam, plăteam chirie și toate celelalte.

Corina: Povestește-mi puțin despre momentul în care ai realizat că industria sau poate casele de producție muzicală nu mai erau atât de interesate. Nu știu dacă de tine ca artist sau de managerul tău.

Dale Saunders: Nu cred că era vorba că nu mai erau interesați. Eu pur și simplu am căzut, sincer să fiu cu tine. Dacă aș fi continuat cu proiectele care veneau din Europa și dacă aș fi avut propriii mei bani, probabil aș fi putut să îmi împing singur proiectul și să merg pe valul acela dar nu aveam bani. Cum am spus, eram doar un tip normal care muncea.

Și apoi am avut un blocaj. M-a lovit atât de tare tot ce s-a întâmplat încât nu mai puteam scrie nimic, nu mai puteam cânta nimic. Intram în studio și cântam, iar totul suna prost. Nu simțeam vibe-ul și renunțam și a trebuit să iau o decizie. Continui să fac asta sau mă concentrez… cred că îl aveam deja pe fiul meu atunci, așa că am decis să mă concentrez pe familie. Și cred că am ales familia în speranța că voi reveni într-o zi în industria muzicală. Dar nu știam dacă asta se va întâmpla, pentru că felul în care mă simțeam… era literalmente depresie. Depresie.

Mi-a luat atât de mult timp să trec peste ceea ce mi s-a întâmplat. Trebuie să înțelegi că atunci când am plecat din Caraibe, am plecat special pentru muzică. Nu am plecat pentru o viață mai bună, aveam o viață grozavă în Caraibe. Doar că am simțit că trebuie să plec de pe o insulă de 35 de mile pătrate și să ajung într-un loc mai mare, unde oamenii să înțeleagă tipul de muzică pe care îl am în suflet. Și am venit aici și a funcționat, dar a fost nevoie de un singur om ca să distrugă totul.

Corina: Există mulți cântăreți talentați care dispar din lumina reflectoarelor fără nicio explicație. Din punctul tău de vedere, cât de brutală poate deveni industria atunci când un artist nu mai este profitabil sau când un manager îl trage în jos?

Dale Saunders: Complet diabolică. Nimănui nu îi pasă de tine, ești știre veche. Nu mai ești relevant și muzica ta poate fi bună, dar timpul tău a trecut. Așa văd ei lucrurile. Mai ales industria în sine, există prea mult talent acolo. Timpul tău a trecut. De ce te-ar mai alege pe tine dacă nu vii cu ceva diferit?

Și chiar și atunci pot să îți distrugă și să îți suprime totul. Îți dau un exemplu, era un tip care îmi fusese profesor de voce și în același timp un pianist extraordinar, unul dintre cei mai incredibili cântăreți pe care i-am întâlnit vreodată. Îl chema Mobranis, un vocalist, pianist și muzician incredibil. Tipul era extraordinar. Fusese semnat cu Sony Records și nu a lansat niciodată un album, pentru că label-ul nu i-a permis niciodată.

Îl foloseau să cânte pentru alți artiști, dar nu au spus niciodată: „Acum este momentul tău.” Așa că după ce contractul s-a terminat, a plecat și și-a făcut propriul drum. Era originar din Africa de Sud, dar eu l-am întâlnit în Londra. Un vocalist, pianist și instrumentalist incredibil, dar Sony nu a lansat nimic cu el. Așa că da, pot fi extrem de brutali. Dacă nu mai ești relevant, nu mai ești relevant dar mulțumim lui Dumnezeu pentru social media.

Corina: Ai menționat mai devreme că ai trecut prin depresie. Cât de dificil a fost emoțional pentru tine să te reconstruiești, să îți reconstruiești identitatea după ce ai ieșit din scena muzicală internațională? Mă refer la acei șase ani de reconstrucție.

Dale Saunders: A fost greu. De foarte multe ori. Mi-am păstrat mereu studioul în casă, așa că oriunde eram exista un studio. Periodic mă întorceam acolo pentru că îmi spuneam: „Pot să fac asta.” Începeam o producție, începeam un concept și apoi mă opream. Apoi mergeam să înregistrez și spuneam: „Nu simt nimic. Nu îmi oferă ceea ce vreau.” Îți pierzi foarte mult încrederea în tine și, în același timp, nu mai vrei să creezi aceeași muzică pe care o făceai înainte, vrei să te reinventezi.

Cred că timpul petrecut departe de industrie mi-a făcut bine pentru că am avut timp să mă gândesc iar și iar: „Dacă aș face asta din nou, cum aș vrea să mă prezint lumii?” Nu mai sunt aceeași persoană, au trecut mulți ani, am crescut, acum am copii, sunt într-o altă etapă a vieții, așa că asta încercam să descopăr și când am înțeles, atunci a fost momentul. Am decis: hai să cumpărăm echipamentele de care am nevoie, microfoanele de care am nevoie, tot ce îmi trebuie. Așa vom face lucrurile. Așa vom folosi social media și mi-am spus: „Nu îmi pasă, pentru că nu mai fac asta pentru industrie, fac asta pentru mine, pentru că nu pot renunța la muzică.”

Corina Hrom: Gândindu-ne că poate există un artist tânăr care abia începe acum în industria muzicală, care ar fi principalul tău sfat pentru el?

Dale Saunders: Probabil va suna ca un răspuns clișeic, și anume: continuă. Pentru că asta este singura modalitate prin care vei fi observat. Totul funcționează într-un anumit timp. Nu vei fi ales doar pentru că ești talentat, nu așa funcționează. Uneori este vorba despre momentul potrivit, piesa potrivită, contextul potrivit, așa că dacă continui, s-ar putea ca acel moment să fie al tău.

Dar dacă te oprești, ceea ce se va întâmpla este că acel moment va veni, doar că tu nu vei mai face nimic și atunci vor trece peste tine. Așa că eu aș spune doar să continui, să fii constant. Acum există metode prin social media prin care îți poți crea propria mișcare, ceea ce fac și eu acum cu label-ul pe care l-am creat.

Îți creezi propriii fani, propria comunitate și îți construiești oamenii care te vor susține. Iar asta îi face pe cei din industrie să spună: „Îl vrem pe tipul ăsta. Are 50.000 de followers sau 50 de milioane de followers.” Așa că spun să faci tot ce poți și ceea ce nu poți face singur, dacă poți obține ajutor, cere ajutor și la un moment dat va veni și timpul tău. Toată lumea are timpul ei. Poate nu la nivelul unui artist ca Chris Brown, dar poate într-un punct în care ești în elementul tău și reușești să construiești ceva din asta și să te consideri un artist autentic.

Corina: De ce are nevoie astăzi un artist tânăr pentru a deveni faimos sau de succes?

Dale Saunders: În zilele noastre oamenii îți vor spune că ai nevoie de o imagine ieșită din comun, pentru că asta spun toți acum. Ai nevoie de ceva care să atragă publicul. Dar sincer? De orice. Dacă ai un mod diferit de a cânta sau apărea online, folosește-l. Dacă ai o voce extraordinară, folosește-o. Dacă ai o voce extraordinară și ceva diferit, folosește-le pe amândouă, orice și tot ce poți folosi. Trebuie să fii văzut pentru că oamenii trec foarte repede peste lucruri în ziua de azi.

Așa că pentru a fi văzut, trebuie să vii cu ceva interesant. Uneori doar o voce foarte bună nu mai este suficientă. Cunosc foarte mulți oameni care sunt cântăreți mult mai buni decât mine și totuși nu au ajuns nicăieri.

Corina Hrom: Pentru că există foarte multe talente extraordinare despre care nimeni nu știe.

Dale Saunders: Nu este doar despre talent când am început eu, era o altă eră. Nu am fost semnat de un major label, dar am avut un number one pentru că exista o strategie foarte bună și eu eram implicat în cât mai multe lucruri posibil. La vremea aceea existau ReverbNation, MySpace și toate celelalte platforme. Și tot ce făceam, făceam la un nivel profesionist pentru că asta este încă un lucru pe care îl caută. Dacă se uită la ceea ce ai făcut acum două luni sau acum un an și totul arată profesionist, înseamnă că nu trebuie să investească foarte mult în tine pentru că tu ai deja baza construită. Asta caută ei.

Corina: Dacă un artist tânăr te-ar întreba astăzi dacă industria muzicală merită urmărită, ce adevăr l-ai avertiza?

Dale Saunders: Să nu alerge după industrie, ci să își construiască propriul drum. Să descopere același sistem pe care îl folosește industria și să îl folosească pentru el însuși. Să rămână constant și să își construiască propriul imperiu. Acesta este sfatul pe care l-aș da.

Uneori poate părea greu și că nu ajungi nicăieri, dar îți garantez că peste cinci sau zece ani vei realiza că nu mai este atât de dificil precum era la început. Și între timp ai construit o comunitate de oameni care iubesc absolut tot ceea ce faci.

Corina: După tot ce ai trăit, succesul, căderea și reinventarea ta, ce înseamnă astăzi succesul pentru Dale Saunders?

Dale Saunders: Exact ceea ce ți-am spus, să îmi creez propriul drum și propria destinație, să am propriii mei susținători, oameni care cred cu adevărat în ceea ce fac muzical și care sunt alături de mine până la final.

Corina Hrom: Povestește-ne mai multe despre ceea ce faci astăzi.

Dale Saunders: În acest moment am lansat un label numit Rock One Entertainment. Ceea ce face acest label este să îmi ofere o platformă prin care pot distribui muzică. Eu nu pot cânta orice tip de muzică, dar îmi plac foarte multe genuri și scriu și produc foarte multe tipuri de muzică. Așa că pentru mine întrebarea a fost: „Cum scot această muzică în lume?” Pentru că dacă aș suna pe cineva din România sau din altă parte, probabil nu ar face nimic pentru mine pentru că „cine ești tu?”

Așa că m-am gândit: creează-ți propriul sistem. Și mi-am creat propriul label pentru a putea distribui singur muzica. Apoi, în spatele acestuia, am creat un colectiv numit Rock One Music Group, care este format din producători, cântăreți și muzicieni.

Le pot trimite materiale, ei își adaugă partea lor, mici voci, diverse idei, iar apoi mixăm, masterizăm și distribuim muzica. Poate nu este muzica pe care o cânt eu personal, poate este altceva, dar este Rock One Music Group și pur și simplu lansăm muzică.

Și făcând toate aceste lucruri, am început din nou să fiu inspirat. Am început să scriu din nou pentru mine, iar întreaga mea viață a început să apară în piesele mele. Am lansat aproximativ șase sau șapte piese ca Dale Saunders și încă vreo treisprezece pentru Rock One Music Group. Toate sunt despre părți esențiale din viața mea. Vorbesc despre „Father Time”, care este despre faptul că am crescut fără tată. „Land of My Birth”, care este despre Saint Kitts, locul în care m-am născut.

Despre dorul de copilărie, despre tăiatul trestiei de zahăr… Totul reprezintă esența a ceea ce sunt eu. Lucrurile acestea nu au ieșit niciodată la suprafață în muzica mea înainte, dar ies acum. Și mă bucur enorm de acest lucru.

Corina Hrom: Care ar fi acum cel mai mare vis al lui Dale Saunders?

Dale Saunders: Sunt mai multe vise. Construim tot acest sistem în care am oameni care mă susțin cu adevărat și sunt alături de mine. Așa că, indiferent cum privești lucrurile, dacă lansez o piesă știu că va avea views, stream-uri și va face ceea ce trebuie să facă.

Apoi există un eveniment uriaș în Anguilla, locul unde am crescut, numit Eyes Wide Shut. Începe la miezul nopții și ține până la zece dimineața. Unii dintre cei mai mari artiști au urcat pe acea scenă și îi spuneam soției mele zilele trecute că mi-ar plăcea enorm să cânt acolo. Dar nu vreau să îi rog eu, vreau să mă invite ei.

Și un alt vis ar fi Saint Kitts, locul unde m-am născut. Au unul dintre cele mai mari festivaluri muzicale din Caraibe. Mi-ar plăcea să fiu invitat și acolo și pentru a ajunge acolo trebuie pur și simplu să continui să lansezi muzică și să rămâi profesionist. Sunt sigur că la un moment dat cineva va observa.

Corina: Și ultima întrebare, Dale. Revenind la începutul interviului, care sunt principalele lucruri la care un artist tânăr ar trebui să fie atent atunci când își alege managerul?

Dale Saunders: Sinceritatea, cineva autentic, cineva care îți vrea binele. Adică toți managerii probabil se vor gândi și la propriul interes, dar ai nevoie de cineva care să aibă și interesul tău la inimă.

Poate și cineva care nu este extrem de ocupat cu foarte mulți alți artiști, pentru că probabil vei ajunge ultimul pe lista lui de priorități. Așa că poate cineva aflat și el la început, cu care să crești împreună. Așa aș face eu dacă ar trebui să o iau de la capăt.