În ultimii ani, industria muzicală românească a trecut printr-o transformare interesantă și, uneori, greu de înțeles chiar și pentru cei din interiorul ei. Într-o perioadă dominată de algoritmi, trending și piese construite pentru câteva secunde virale pe TikTok, tot mai mulți artiști încearcă să găsească echilibrul dintre succesul rapid și autenticitate. Paradoxal, într-o industrie în care viteza pare să decidă totul, publicul continuă să reacționeze cel mai puternic la emoție reală, la vulnerabilitate și la povești în care oamenii se regăsesc sincer.

Poate tocmai de aceea, unele dintre cele mai puternice piese nu vin întotdeauna din studiouri luxoase sau din strategii atent calculate de marketing, ci din vieți trăite departe de lumina reflectoarelor. Tot mai mulți artiști români din diaspora construiesc astăzi muzică între două lumi: între responsabilitățile unei vieți obișnuite și dorința de a nu renunța la visul artistic care i-a definit încă din adolescență. Iar într-o industrie în care mulți devin cunoscuți peste noapte și dispar la fel de repede, rămân relevanți cei care reușesc să transforme experiențele personale în mesaje care ating oameni reali.

În acest episod din „Dosar de Antreprenor”, stăm de vorbă cu Gabriel Vizante, un artist român stabilit în UK, care a reușit să ajungă la milioane de oameni fără să își construiască imaginea în jurul scandalului, al senzaționalului sau al unei formule comerciale forțate.

Corina: Cum arată, în realitate, o zi din viața ta, între job, facultate și muzică?

Gabriel: O zi din viața mea între job, facultate și muzică este destul de aglomerată și, sincer, de multe ori simt că trebuie să împart cele 24 de ore foarte atent. Am patru zile în care lucrez la Amazon ca team leader, două zile sunt la facultate și încerc să păstrez măcar o zi pentru familie. În zilele de muncă plec de acasă pe la șase și jumătate dimineața și ajung înapoi seara, în jur de șase și jumătate.

Când ajung acasă, primul lucru pe care încerc să-l fac este să petrec puțin timp cu familia, chiar dacă este doar o oră sau două. După aceea mă pregătesc pentru ziua următoare și, dacă mai am energie psihică și nu sunt foarte obosit, încerc să mă ocup și de muzică. Mai scriu versuri, mai lucrez la idei, pentru că muzica a rămas visul și pasiunea mea de foarte mulți ani. Nu este ușor să găsești echilibru, dar încerc să nu las niciuna dintre părți în urmă.

Corina: Când ai început să scrii muzică și ce te-a făcut să nu renunți, chiar și atunci când nu te știa nimeni?

Gabriel: Momentul în care am început să scriu muzică a fost încă din perioada gimnaziului, dar la început scriam doar versuri, fără să mă gândesc că voi ajunge să fac muzică în adevăratul sens al cuvântului. În liceu am cunoscut câțiva băieți care făceau și ei muzică și ideea asta mi-a plăcut foarte mult. Totul a început mai mult ca o joacă și din pasiune pentru hip-hop-ul românesc pe care îl ascultam.

Nu am simțit niciodată că trebuie să renunț pentru că nu mă știa nimeni. Cred că motivul principal este faptul că nu am început pentru faimă sau pentru cifre. Făceam asta pentru că îmi plăcea. Ne strângeam, scriam împreună, înregistram cu ce aveam la dispoziție, fără echipamente profesionale sau condiții speciale.

Apoi au început să apară lucrurile mici care, pentru mine la momentul acela, însemnau foarte mult: oameni din liceu care ascultau piesele, invitații la baluri, mici evenimente prin oraș sau momente în care vedeam că cineva ține minte un vers scris de mine. Acolo am realizat că ceea ce fac poate ajunge la oameni și cred că asta m-a făcut să continui.

Corina: Piesa „Cuvinte” a ajuns la foarte mulți oameni. Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că lucrurile au început să se schimbe?

Gabriel: Momentul în care mi-am dat seama că lucrurile încep să se schimbe a fost după ce am văzut reacțiile oamenilor la „Cuvinte”. Piesa a apărut foarte natural și cred că este important să spun și contextul real din spatele ei. DMC a avut un aport foarte mare în evoluția mea muzicală și a fost unul dintre oamenii care au avut un impact important asupra parcursului meu.

De fapt, instrumentalul și ideea inițială a piesei erau ale lui. Era piesa lui, iar din prietenie s-a gândit că eu aș putea transmite un mesaj mai profund pe acel instrumental și a decis să mi-o ofere mie. În momentul în care am ascultat instrumentalul, m-a inspirat foarte mult și am scris versurile foarte repede, în aproximativ douăzeci sau treizeci de minute.

Sincer, nu m-am gândit niciodată că va ajunge atât de departe.

Nu am făcut piesa cu ideea că va intra în trending sau că va strânge milioane de vizualizări. Cred că momentul în care am realizat că se schimbă ceva a fost atunci când am început să văd cât de mulți oameni folosesc piesa, distribuie mesajul și se regăsesc în ea.

A fost o confirmare că uneori lucrurile sincere și făcute din suflet ajung cel mai repede la oameni.

Corina: Ce ai simțit mai puternic atunci: bucurie sau presiunea că trebuie să continui la același nivel?

Gabriel: Ce am simțit mai puternic a fost bucuria. Cred că la început nici nu am avut timp să mă gândesc la presiune. Pentru mine era mai mult o stare de recunoștință și de entuziasm pentru că vedeam că ceva ce am scris din suflet ajunge la foarte mulți oameni.

Presiunea a venit mai târziu, inevitabil, pentru că atunci când o piesă are un impact mare începi să te întrebi dacă vei putea menține același nivel sau dacă următoarea piesă va fi primită la fel. Dar nu am încercat să mă blochez în ideea asta. Am încercat să rămân fidel stilului meu și să continui să fac muzică în care cred.

Corina: Versul „cândva credeam în cuvinte” pare foarte personal. Este o poveste reală în spatele lui?

Gabriel: Versul „cândva credeam în cuvinte” este unul foarte personal și cred că tocmai de asta oamenii au rezonat atât de mult cu el. Nu vorbește despre o singură întâmplare sau despre o singură persoană. Cred că este un cumul de experiențe și de momente prin care trecem cu toții la un moment dat.

Ajungi să crezi în promisiuni, în oameni, în anumite situații, iar odată cu timpul vezi că nu totul rămâne așa cum părea la început. Cred că fiecare om poate interpreta versul diferit și poate găsi ceva personal în el, iar pentru mine asta este probabil cea mai frumoasă parte.

Corina: Ai ales să rămâi în UK, într-un oraș precum Doncaster, departe de industria muzicală din România. Te ajută această distanță sau te limitează?

Gabriel: Alegerea de a rămâne în UK, în Doncaster, îmi oferă în primul rând stabilitate. Aici mi-am construit o viață, am familie, am un job și am un echilibru pe care îl consider important.

Sigur că uneori distanța poate fi văzută și ca o limitare, pentru că nu ești prezent fizic în industria muzicală din România și poate pierzi anumite conexiuni sau oportunități. Dar în același timp îmi oferă și liniștea de a crea fără presiune și fără să simt că trebuie să alerg permanent după ceva. Pentru mine a fost mai important să construiesc ceva stabil și să las muzica să crească natural.

Corina: Ai spus că nu mai accepți evenimente în această perioadă. Este o alegere conștientă, ca să construiești ceva pe termen lung?

Gabriel: Faptul că nu mai accept evenimente în perioada asta este o alegere conștientă. În momentul de față încerc să păstrez un echilibru între familie, job și muzică și nu vreau să fac lucrurile pe jumătate.

Dacă urc pe o scenă, vreau să pot oferi o experiență foarte bună oamenilor și să fiu implicat sută la sută. În perioada aceasta simt că este mai important să construiesc ceva pe termen lung și să investesc timpul în proiecte care mă pot ajuta să cresc și să evoluez.

Corina: Cât de greu este să rămâi constant în muzică atunci când ai și responsabilități zilnice care nu au legătură cu scena?

Gabriel: Partea cea mai grea în a rămâne constant în muzică este timpul. Când ai responsabilități zilnice, job, facultate și familie, uneori ajungi să simți că ziua nu mai are suficiente ore.

Mai există și partea psihică. După o zi lungă de muncă nu întotdeauna mai ai aceeași energie sau inspirație. Dar cred că atunci când faci ceva din pasiune găsești cumva resurse să continui. Poate nu lucrez zilnic zece ore la muzică, dar încerc să nu mă opresc și să fac pași mici constant.

Corina: Dacă mâine ai avea oportunitatea să faci muzica full-time, ai renunța la stabilitatea actuală sau ai păstra echilibrul pe care îl ai acum?

Gabriel: Dacă aș avea oportunitatea să fac muzică full-time, nu cred că aș lua o decizie impulsivă și aș renunța imediat la tot ce am construit până acum. Muzica înseamnă foarte mult pentru mine, dar în același timp am și responsabilități.

Cred că aș încerca să păstrez un echilibru și să văd dacă lucrurile sunt stabile pe termen lung. Muzica presupune foarte multă muncă și foarte multe sacrificii și nu există garanții. Pentru mine familia și stabilitatea sunt foarte importante.

Corina: Ce crezi că te diferențiază cu adevărat într-o industrie în care mulți devin virali, dar puțini reușesc să rămână relevanți?

Gabriel: Ceea ce cred că mă diferențiază este faptul că încerc să transmit ceva real prin muzica mea. Nu am încercat niciodată să urmăresc doar trenduri sau să fac ceva doar pentru cifre.

Cred foarte mult în emoție și în mesaj. Până la urmă oamenii poate uită o imagine sau un videoclip, dar dacă un vers îi face să simtă ceva, îl țin minte. Eu încerc să rămân autentic și cred că autenticitatea este unul dintre puținele lucruri care pot rezista în timp.