În comunitatea românească din Marea Britanie, accesarea serviciilor juridice apare, în mod constant, tardiv. Majoritatea cazurilor ajung în atenția unui solicitor după producerea unui incident tratat inițial fără rigoare procedurală: accidente neraportate la timp, lipsa documentării medicale sau decizii luate fără consiliere juridică.

Interviul cu Anca Iancu, solicitor în cadrul Levenes Solicitors, se poziționează în această zonă de tensiune dintre percepția publică și funcționarea efectivă a sistemului juridic britanic. Practica sa este concentrată pe Personal Injury și Clinical Negligence, cu un volum relevant de dosare care implică accidente de muncă, un tip de litigiu frecvent în rândul lucrătorilor din industrii cu risc ridicat.

Discuția evidențiază două direcții principale: pe de o parte, supraestimarea valorii despăgubirilor, alimentată informal, și, pe de altă parte, subestimarea importanței etapelor inițiale într-un dosar, raportare, evidență medicală, consultanță timpurie. În acest context, diferența dintre un caz viabil și unul compromis apare adesea înainte de intervenția avocatului.

Pe baza unui parcurs profesional care include experiență în Poliția Română și ulterior în sistemul juridic britanic, Anca Iancu oferă o lectură comparativă a celor două sisteme, cu accent pe predictibilitate procedurală, standarde profesionale și responsabilitate individuală.

Interviul nu propune soluții simplificate, ci delimitează clar cadrul în care funcționează litigiile de tip despăgubire în UK și expune limitele reale ale acestora.

Corina: În comunitatea românească din Marea Britanie există percepția că multe firme de avocatură se concentrează pe cazuri de compensații pentru accidente. Este această nișă una aleasă strategic sau pur și simplu cea mai profitabilă?

Anca: In niciun caz. Avocatii romani in MB practica in diverse domenii de drept. Pe acest domeniu chiar nu suntem multi. In cazul Levenes Solicitors, firma a practicat de‑a lungul anilor mai multe arii de drept, precum imigrare, dreptul muncii, litigii civile, drept penal și dreptul familiei însă, în timp, am decis să ne dedicăm exclusiv domeniului Personal Injury și Clinical Negligence, unde am dezvoltat o expertiză solidă în accidente rutiere, accidente la locul de muncă, accidente în spații publice, vătămări grave și neglijență medicală; această specializare este intr-adevar utilă pentru comunitate, întrucât mulți români lucrează în domenii cu risc crescut, întâmpină dificultăți lingvistice și au nevoie de reprezentare accesibilă, pe bază de no win – no fee; prin concentrarea exclusivă în acest sector, Levenes poate oferi servicii la cel mai înalt nivel, colaborări cu experți de top și o reprezentare cu adevărat specializată, adaptată nevoilor reale ale clienților români și internaționali.

Corina: Mulți români din diaspora cred că procesele pentru despăgubiri sunt „o industrie”. Cât de des vedeți cazuri în care oamenii au așteptări nerealiste despre sumele pe care le pot obține?

Anca: Din experiența noastră la Levenes Solicitors, vedem frecvent clienți care au auzit de la prieteni, colegi sau de pe internet că un anumit tip de accident ar valora automat mii sau zeci de mii de lire, ceea ce nu reflectă realitatea juridică.

Fiecare caz este analizat strict pe baza dovezilor medicale, a gravității vătămărilor, a duratei simptomelor și a impactului real asupra vieții persoanei. Experienta noastra ne permite să evaluăm realist fiecare dosar și să explicăm clar încă de la început ce este fezabil și ce nu. Specializarea noastră ajută clienții români să înțeleagă că despăgubirile nu sunt o formulă fixă și nici o „industrie”, ci un proces juridic serios, bazat pe dovezi și pe reguli bine stabilite, cu rezultate corecte, dar uneori diferite de așteptările inițiale.

Corina: Ați lucrat anterior în Poliția Română, iar acum sunteți solicitor în sistemul juridic britanic. Care sunt diferențele incomode dintre cele două sisteme lucruri despre care nu se vorbește public?

Anca: Deși nu se vorbește deschis despre acest lucru, trecerea de la Poliția Română la profesia de solicitor în Marea Britanie scoate la iveală câteva diferențe incomode între cele două sisteme. În România, procedurile sunt adesea îngreunate de birocrație, lipsă de resurse și, uneori, de o cultură instituțională rigidă, în care inițiativa individuală este limitată. În sistemul britanic, în schimb, totul este mult mai bine reglementat și predictibil, iar accentul se pune pe profesionalism, standarde uniforme și responsabilitate personală pentru fiecare etapă a unui dosar. Aici in schimb, timpul de răspuns al instituțiilor este oarecum la voia intamplarii, accesul la informații este clar dar ingreunat de bariera lingvistica, dar drepturile procedurale sunt protejate într‑un mod constant și transparent. Poate cea mai mare diferență, însă, este cultura juridică: în Marea Britanie, colaborarea dintre profesioniști este bazată pe respect, iar sistemul te obligă să fii extrem de riguros, pentru că orice abatere procedurală are consecințe imediate. Această tranziție a arătat faptul că, deși ambele sisteme urmăresc același scop, protejarea cetățeanului, modul în care ajung acolo diferă foarte mult, iar unele aspecte din România rămân dificil de discutat tocmai pentru că țin de cutuma, nu doar de legislație.

Corina: Piața avocaților care se adresează românilor din UK a crescut mult în ultimii ani. Este o piață saturată sau încă există spațiu real pentru profesioniști noi?

Anca: Din perspectiva mea nu cred ca avem o piață saturată, ci mai degrabă una în care diferența o face calitatea serviciilor, experiența și profesionalismul. La Levenes, unde activăm de peste 30 de ani și unde reprezentăm români în mod constant în dosare de Personal Injury și Clinical Negligence, vedem zilnic cât de mare este încă nevoia de asistență juridică serioasă și bine fundamentată. Volumele de muncă, diversitatea cazurilor și nivelul ridicat de complexitate arată că este loc pentru profesioniști cu adevărat dedicați, dar este esențial ca aceștia să investească în expertiză reală, în infrastructură și în calitatea relației cu clienții. Comunitatea românească nu are nevoie doar de mai mulți avocați, ci de avocați bine pregătiți, capabili să gestioneze proceduri complexe, să ofere traduceri corecte, să colaboreze cu experți medicali și să mențină standarde etice ridicate lucruri care stau la baza practicii noastre la Levenes. În concluzie, piața nu este saturată, dar nu este loc pentru practicieni superficiali; este loc doar pentru profesioniști adevărați, dedicați și capabili să ofere servicii la nivelul sistemului juridic britanic.

Corina: Există o percepție că unele cazuri de accident sunt exagerate sau chiar fabricate pentru a obține despăgubiri. Cât de real este acest fenomen în experiența dvs.?

Anca: De-a lungul anilor, la Levenes Solicitors am întâlnit foarte puține situații în care un caz de accident să fie exagerat sau fabricat, în mare parte pentru că sistemul juridic britanic are mecanisme riguroase care fac astfel de încercări aproape imposibile. Fiecare cerere este verificată în detaliu pe baza dovezilor obiective rapoarte medicale întocmite de experți independenți, documente, martori, înregistrări CCTV, date de la locul de muncă, iar orice inconsecvență este imediat observată. În plus, clienții înțeleg rapid că prezentarea unor informații false poate avea consecințe extrem de grave, inclusiv respingerea totală a pretenției și obligarea la plata costurilor.

În realitate, majoritatea românilor care ne contactează vin cu probleme reale și, de multe ori, cu vătămări subestimate, nu exagerate.

Tocmai de aceea, noi punem accent pe onestitate, transparență și evaluare corectă, iar filtrele sistemului, combinate cu experiența noastră, fac ca fenomenul „cazurilor fabricate” să fie mai degrabă un mit decât o realitate în practica noastră de zi cu zi.

Corina: Mulți români din diaspora ajung la avocat doar când situația este deja gravă. Care este cea mai frecventă greșeală juridică pe care o vedeți la românii din UK?

Anca: Cea mai frecventă greșeală juridică pe care o vedem la românii din UK este întârzierea cu care solicită ajutor specializat, mulți ajungând la avocat abia când situația este deja gravă sau când au pierdut oportunități esențiale pentru protejarea cazului.

În încercarea de a „rezolva singuri”, mulți semnează documente fără consiliere, nu raportează accidentul la timp sau nu merg imediat la medic, ceea ce complică strângerea dovezilor și poate afecta credibilitatea pretenției. Mai grav este că mulți nu cunosc termenul de prescripție din UK: în majoritatea cazurilor, există 3 ani pentru a începe o acțiune, iar acest termen curge de la data accidentului; însă, dacă persoana a fost în comă sau nu și-a dat seama că simptomele provin din accident, cei 3 ani încep din momentul în care persoana vatamamata înțelege legătura dintre vătămare și accident; pentru minori, termenul nu pornește de la data accidentului, ci de la împlinirea vârstei de 18 ani, astfel încât aceștia pot introduce o cerere până la 21 de ani. De aceea, la Levenes, insistăm ca românii să ne contacteze cât mai devreme: întârzierea poate reduce valoarea despăgubirilor sau, în unele cazuri, poate duce la pierderea definitivă a dreptului de a formula o cerere, indiferent cât de serioasă este vătămarea.

Corina: În sistemul britanic, conceptul de „No Win, No Fee” este foarte popular. În realitate, cine își asumă riscul financiar atunci când un caz este pierdut?

Anca: Riscul financiar nu cade pe umerii clientului, ci în principal pe umerii firmei de avocatură, iar acest lucru este foarte clar și în comunicările interne și materiale informative folosite de Levenes Solicitors. Într‑un material oficial transmis către un posibil client, firma explică explicit că acest tip de contract presupune „Fără risc financiar, ‘No Win, No Fee’, ceea ce înseamnă că persoanele afectate nu trebuie să plătească nimic în avans. Onorariul este acoperit doar după câștigarea cazului”. Practic, Levenes își asumă costurile inițiale ale investigațiilor, ale experților, ale administrării dosarului și ale întregii munci juridice, iar dacă dosarul este pierdut, clientul nu plătește nimic din aceste cheltuieli.

În plus, contractele CFA (Conditional Fee Agreement), folosite la Levenes sunt structurate tocmai pentru a elimina orice risc personal pentru client și pentru a asigura protecție financiară completă în caz de eșec, aspect confirmat de numeroase discuții interne despre succes fee, CFA-uri și îngrijorările clienților legate de costuri.

Așadar, răspunsul simplu și corect este acesta: într-un caz pierdut, riscul financiar este asumat de firmă. Clientul nu pierde bani, nu plătește onorarii, iar dacă are ATE Insurance (asigurare de tip „after the event”), nici riscul costurilor părții adverse nu cade asupra lui. Acesta este motivul pentru care „No Win, No Fee” rămâne una dintre cele mai sigure și accesibile modalități prin care românii din UK își pot urmări drepturile fără teamă că vor încărca financiar familia în cazul unui eșec.

Cu toate acestea ar exista 2 situatii cand clientii nostri ar putea plati atat costurile noastre cat si ale partii adverse si anume cand trebuie sa reziliem contractual dintre noi datorita faptului ca sunt indicia temeinice ca a fost fundamental neonest sau cand fara motiv intemeiat nu mai coopereaza cu noi.

Corina: În ultimii ani, comunitatea românească din Marea Britanie a fost uneori asociată în presă cu accidente de muncă sau litigii în construcții și transport. Credeți că această imagine reflectă realitatea sau este o simplificare mediatică?

Anca: Imaginea vehiculată uneori în presă, potrivit căreia comunitatea românească din Marea Britanie ar fi asociată în mod special cu accidente de muncă sau litigii în construcții și transport este o simplificare mediatică, nu o descriere fidelă a realității.

În practica noastră la Levenes, gestionăm mii de dosare și vedem o imagine mult mai nuanțată: românii sunt prezenți în număr mare în industrii esențiale pentru economia britanică, construcții, depozite, transport, îngrijire, domenii unde riscurile de accident sunt obiectiv mai ridicate pentru toți lucrătorii, indiferent de naționalitate. Astfel, nu românii produc mai multe accidente, ci lucrează în sectoare cu un risc intrinsec mai mare, iar atunci când au nevoie de ajutor juridic, apelează la firme precum a noastră, ceea ce poate crea impresia disproporțională că ar fi „mai implicați” în astfel de litigii. În realitate, comunitatea românească este una muncitoare, bine integrată și extrem de prezentă în sectoare în care legislația privind sănătatea și securitatea în muncă este crucială, iar implicarea în dosare de accident reflectă mai degrabă condițiile de lucru, nu caracterul sau comportamentul românilor.

Corina: Avocații vorbesc mult despre dreptate și reprezentare legală. Dar în practică, cât de mult contează strategia juridică și cât de mult contează negocierea cu companiile de asigurări?

Anca: În practica noastră la Levenes Solicitors, putem spune clar că atât strategia juridică, cât și negocierea cu companiile de asigurări contează enorm, însă în moduri diferite și complementare. Strategia juridică este fundamentul, aici stabilim cum demonstrăm răspunderea, cum structurăm dovezile medicale, ce experți folosim, cum prezentăm evoluția simptomelor și ce abordare adoptăm dacă dosarul ajunge în instanță. O strategie solidă transmite asigurătorilor că dosarul este bine pregătit, coerent și susținut de probe, ceea ce le reduce spațiul de manevră și le crește presiunea de a negocia serios. În realitate, însă, majoritatea cazurilor se rezolvă prin negociere, nu în sala de judecată, iar aici experiența, fermitatea și abilitatea de a anticipa tacticile asigurătorilor fac diferența.

Asigurătorii testează limite, încearcă să reducă valoarea despăgubirilor și se bazează adesea pe lipsa de informare a clienților. Când strategia juridică este solidă și susținută de dovezi puternice, poziția noastră de negociere devine mult mai avantajoasă. Așadar, dreptatea nu se obține doar „în teorie” prin lege, ci în practică printr‑un echilibru între o strategie juridică foarte bine pregătită și negocieri ferme, realiste și adaptate tactic comportamentului companiilor de asigurări.

Corina: Dacă ar trebui să spuneți un adevăr incomod despre românii care ajung la avocat în Marea Britanie, ceva ce clienții nu vor să audă, care ar fi acela?

Anca: Un adevăr incomod este că mulți români ajung la avocat mult prea târziu, după ce au luat decizii greșite, au ignorat documente importante, nu au mers la medic la timp, nu au raportat accidentul sau au ascultat sfaturi „de pe internet”.

În multe cazuri, oamenii vin la noi când prejudiciul juridic este deja făcut, iar noi trebuie nu doar să construim cazul, ci să reparăm greșeli care ar fi putut fi evitate cu o simplă discuție inițială. Realitatea este că în UK legea protejează foarte bine victimele, dar numai dacă acționează repede, corect și cu dovezi, iar amânarea, rușinea sau încrederea în sfaturi neprofesionale ajung să coste timp, bani și uneori chiar dreptul de a mai deschide un dosar. Adevărul pe care clienții nu vor să îl audă este acesta: cel mai mare obstacol nu este sistemul britanic, ci întârzierea cu care cer ajutor legal.