Contabilitatea din Marea Britanie nu mai este, de mult, o funcție de back-office. Digitalizarea accelerată, presiunea conformării fiscale, controalele tot mai sofisticate ale HM Revenue and Customs și competiția agresivă pe preț au împins profesia într-o zonă tensionată între automatizare și responsabilitate strategică.

Pe de o parte, tehnologia promite eficiență, softurile procesează facturi, generează rapoarte și transmit declarații aproape instant. Pe de altă parte, exact această automatizare a creat iluzia că rolul contabilului se reduce la execuție și rapoarte submise la timp. În realitate, riscurile cresc, antreprenorii din diaspora operează adesea în piețe volatile, cu marje fragile, dependenți de cashflow și expuși la schimbări legislative rapide. În acest context, diferența nu o mai face cine depune declarația la timp, ci cine interpretează corect semnalele din cifre înainte ca ele să devină probleme structurale.

În paralel, presiunea prețului a fragmentat piața. Mulți aleg servicii ieftine, orientate strict pe conformitate, în timp ce zona de consultanță financiară reală rămâne insuficient valorificată. Iar aici apare ruptura între contabilul care procesează date și profesionistul care își asumă poziția de partener strategic.

În acest peisaj își construiește parcursul Alina Butnariu Sildan. De la începuturi modeste în Brașov, la studii economice la ASE București și peste zece ani de experiență în România, până la reluarea carierei în UK de la zero și urcarea către poziția de Head of Finance într-un grup de companii. În 2019 a devenit membru al Association of Chartered Certified Accountants, obținând statutul de Chartered Certified Accountant, un reper profesional într-o piață unde standardele și etica fac diferența.

Astăzi conduce propria firmă de contabilitate și mizează mai puțin pe volum și mai mult pe intervenție timpurie, analiză și consultanță fiscală. În această ediție din Dosar de Antreprenor discutăm despre limitele flexibilității, despre clienți care nu vor să audă avertismentele și despre linia fină dintre legalitate și sustenabilitate. Un dialog despre cum arată, în realitate, responsabilitatea financiară într-un business construit în diaspora.

Corina: Un contabil poate salva un business, dar îl poate și afunda prin pasivitate. Ai ratat vreodată un semnal de alarmă la un client? Ce ai învățat din acel moment?

Alina: Când vine vorba dacă am ratat vreodată un semnal de alarmă la un client, răspunsul este da, mai ales la începutul activității mele.

Am avut un client unde existau semne clare de probleme de cashflow, întârzieri constante și lipsă de organizare, dar am ales să cred că lucrurile se vor regla. În realitate, situația s-a agravat și am ajuns într-un punct în care intervenția era mult mai dificilă.

Lecția a fost foarte clară pentru mine, nu mai ignor semnalele mici. Astăzi, dacă văd incoerențe sau întârzieri, intervin imediat și inițiez discuții directe.

Prefer o conversație incomodă la timp decât o problemă mare mai târziu.

Corina: Există antreprenori care te plătesc, dar nu te ascultă. Cât de departe mergi în a insista înainte să te retragi din colaborare?

Alina: Când vine vorba de antreprenori care mă plătesc, dar nu mă ascultă, am trecut prin astfel de situații și la început am avut tendința să insist mai mult decât era sănătos.

Simțeam că este responsabilitatea mea să îi conving, să explic din toate unghiurile, să demonstrez cu cifre pentru că știam că deciziile lor îi vor afecta.

În timp, am înțeles că există o limită clară. Eu pot să ofer claritate și soluții, dar nu pot să iau decizii în locul clientului.

Astăzi insist până în punctul în care știu că mi-am făcut datoria profesională. Dar dacă recomandările sunt ignorate constant, aleg să mă retrag.

Nu pot să fiu doar un executant într-un business în care direcția este greșită, dar asumată de client.

Corina: În ce situație ai simțit că un client îți cere ceva legal, dar care nu era în acord cu standardele tale personale?

Alina: În ceea ce privește situațiile în care un client îmi cere ceva legal, dar care nu este în acord cu standardele mele personale, da, am avut astfel de cazuri.

Au fost situații în care anumite decizii erau în zona legală, dar foarte aproape de limită. Pentru mine, nu este suficient ca ceva să fie legal.

Întrebarea este dacă acel lucru poate fi susținut fără rezerve, inclusiv în fața HMRC.

În astfel de situații, spun foarte clar punctul meu de vedere și explic riscurile. Au fost cazuri în care am continuat colaborarea, dar și cazuri în care am ales să mă retrag.

Prefer să pierd un client decât să îmi compromit standardele.

Corina: Când un client are probleme financiare serioase, alegi să îi spui adevărul direct sau îl dozezi? Cum arată „adevărul” spus de tine?

Alina: Când un client are probleme financiare serioase, aleg să spun adevărul, dar într-un mod constructiv.

Nu mă limitez la a spune că există o problemă, explic exact unde este problema și ce opțiuni există.

Am avut situații în care companiile erau aproape de blocaj. Am pus cifrele pe masă și am explicat realitatea, dar am venit și cu soluții concrete.

Cred că rolul meu nu este doar să raportez cifre, ci să ajut clientul să înțeleagă ce poate face mai departe.

Corina: Cât de mult îți bazezi business-ul pe consultanță strategică și cât pe execuție tehnică? Dacă mâine ți-ar rămâne doar una dintre ele, pe care ai păstra-o?

Alina: În ceea ce privește echilibrul dintre consultanță și execuție, le fac pe ambele, dar valoarea reală este în consultanță.

Execuția este necesară, dar este partea așteptată. Diferența apare atunci când începi să interpretezi cifrele.

Dacă ar trebui să aleg, aș păstra consultanța, acolo este impactul real.

Execuția poate fi automatizată sau delegată dar deciziile bazate pe cifre fac diferența într-un business.

Corina: Care este momentul profesional în care ai realizat că trebuie să îți schimbi radical modul de lucru și ce ai făcut concret diferit după acel punct?

Alina: Momentul profesional în care am realizat că trebuie să îmi schimb radical modul de lucru a fost atunci când am decis să merg pe cont propriu.

Am observat că piața este concentrată pe execuție, dar lipsește partea de suport real pentru antreprenori.

Am ales să mă poziționez diferit, folosind experiența mea ca Head of Finance.

Așa am introdus serviciul de Virtual Financial Director. Primul client a fost chiar fostul meu angajator, ceea ce a confirmat direcția aleasă.

Corina: Ai pierdut clienți pentru că ai refuzat să fii flexibilă?

Alina: Faptul că am pierdut clienți pentru că am refuzat să fiu flexibilă este o realitate.

Au existat situații în care mi s-a cerut să accept lucruri care nu erau în acord cu standardele mele.

La început a fost dificil, dar am înțeles că fiecare compromis creează un precedent.

Astăzi aleg să nu construiesc pe compromisuri. Am pierdut clienți, dar am câștigat liniște și claritate.

Corina: Cum reacționezi când un antreprenor vine la tine doar ca să bifeze contabilitatea, nu ca să înțeleagă cifrele?

Alina: Când un antreprenor vine doar pentru conformitate, încerc să îi schimb perspectiva.

Le explic valoarea reală a cifrelor și a deciziilor.

Dacă nu își doresc acest lucru, fie rămânem la un nivel limitat, fie alegem să nu continuăm.

Corina: Într-o piață unde există multă competiție pe preț, ai simțit vreodată tentația de a reduce standardele ca să câștigi volum?

Alina: Da, am simțit tentația, mai ales la început. Dar am realizat rapid că nu este sustenabil.

Clienții atrași astfel sunt cei mai dificili. Astăzi prefer calitate în loc de volum.

Corina: Dacă un client ar spune despre tine: „Este foarte bună tehnic, dar…”, care crezi că ar fi acel „dar”?

Alina: Dacă un client ar spune despre mine „este foarte bună tehnic, dar…”, acel „dar” ar fi că nu tolerez lipsa de responsabilitate. Pentru mine, contabilitatea înseamnă responsabilitate reală. Spun lucrurilor pe nume și intervin direct.

Știu că nu este pentru toată lumea dar prefer să am conversații incomode decât să gestionez consecințe mai târziu. Dacă valorile nu sunt aliniate, prefer să închei colaborarea decât să îmi compromit standardele. Pentru clienții potriviți, acesta nu este un „dar”, ci motivul pentru care aleg să lucreze cu mine.