Muzica este una dintre puținele industrii în care publicul vede aproape exclusiv rezultatul final. O melodie de trei minute poate părea simplă atunci când ajunge în căști sau la radio, însă în spatele ei se află luni de muncă, zeci de decizii, investiții, compromisuri și, uneori, ani întregi în care artistul încearcă să își găsească locul într-o piață din ce în ce mai aglomerată.

În ultimii ani, industria muzicală s-a schimbat radical. Astăzi nu mai este suficient să cânți bine. Un artist trebuie să fie prezent în mediul online, să înțeleagă algoritmii platformelor de streaming, să își construiască o comunitate, să investească în imagine și promovare și să rămână relevant într-un spațiu în care atenția publicului se măsoară, de multe ori, în câteva secunde.

Cu toate acestea, dincolo de cifre, vizualizări și tendințe, muzica rămâne una dintre cele mai personale forme de exprimare. Fiecare artist pornește la drum cu propria poveste, propriile influențe și propriile motive pentru care a ales această meserie, iar parcursul fiecăruia este diferit.

În această ediție a rubricii Dosar de Antreprenor, îl cunoaștem pe Gato, pe numele său real Petre Isar Aurel, un artist care face muzică din 2011 și care își construiește cariera pas cu pas. Crescut într-un sat de lângă Buzău și trecut prin mai multe locuri de muncă înainte de a se dedica muzicii, Gato vorbește deschis despre începuturi, obstacole, industrie și despre realitatea din spatele scenei.

Corina: Pentru cei care încă nu te cunosc, cine este Gato și cum a început povestea ta în muzică?

GATO: Vă salut cu drag și în primul rând vă mulțumesc pentreu acest Articol! Pentru cei care nu îl cunosc pe GATO, in spatele acestui nume se află Petre Isar Aurel, un om la fel ca toți ceilalți,iar povestea mea în muzică a început undeva prin iarna lui 2010 și de atunci continuă până în prezent!

Primul meu job dacă îi pot spune așa a fost ca ospătar în care am stat doar 6 ore la muncă și am plecat acasă la vârsta de 18-19 ani, nu mi-a plăcut absolut deloc, nu jobul ci patronatul! După m-am angajat cu tata în construcții, ca ucenic sau salahor cum i se spune, am lucrat aproape un an după care mi-am dorit altceva, așa ca am ales să-mi petrec o parte din ani în armată, o perioadă cu bune și rele, dar sunt foarte recunoscător tuturor joburilor pe care le-am avut, pentru ca în paralel am făcut și muzică tot timpul când prindeam liber!

Dacă Ar fii sa intru in detalii v-aș spune foarte multe despre începuturile mele, dar aleg să fac un rezumat. Am început fără nimic. Aveam doar un microfon legat de căști care nu erau mai mult de 20 de lei, o pereche de căști vechi, deja uzate, care nu aveau nicio treabă cu muzica, asta se întâmpla în perioada liceului. Am continuat chiar dacă multe lume râdea de mine pentru ca nu știam să stau pe tobe. Mi-am luat primul microfon din bani pe care îi aveam de la sora mea, am pus eu diferența din banii de alocație și mi-am cumpărat un microfon pe USB. Mai târziu, pe la 17-18 ani, mama mi-a înmânat un cercel și un inel de aur ca să îmi pot lua alte scule mai profesionale. După 14 ani de muzică am reușit și eu să-i cumpăr o pereche de cercei de aur în semn de recunoștință. Din toată familia, tata n-a avut nicio treabă și m-a lăsat să fac ce îmi place (să cant) cu condiția să nu mai folosesc cuvinte urâte în versuri. Ulterior, tot la începuturi am ajuns într-un studio profesional din comuna Verenesti, la stagiar, un băiat care avea o trupă VremToT, la vremea aceea. Mergeam aproximativ 30-40 km pe bicicletă doar să ajung la studio.

Corina: Ai crescut într-un sat de lângă Buzău și ai avut mai multe joburi înainte de muzică. Care a fost cel mai greu moment din drumul tău?

GATO: Da, am crescut în Izvorul-Dulce, comuna Merei, Județul Buzău. Acolo mi-am petrecut copilăria și mă bucur ca am prins probabil ultima generație ”cu cheia la gât”. O să fiu mereu mândru de asta și o să le spun tuturor, ”da mă da, vin din Buzău” pentru ca locul din care provin o să rămână la mine în suflet mereu.

Referitor la cel mai greu drum, cred că a fost atunci când mi-a fost spart canalul în 2019 și mi-au fost șterse toate melodiile făcute în cei 10 ani de carieră. Un alt moment greu a fost și când am avut probleme cu depresia, prin 2022-2023. Nu doresc nimănui să treacă prin asta, iar pentru cine trece prin așa ceva vreau sa știe că le inteleg durerea foarte bine și sa aibă credință pentru că se întamplă minuni chiar și atunci când totul pare că nu mai are sens. Ca o paranteză, este prima dată când vorbesc despre asta și prefer să o las în trecut, pentru că am asimilat cu greu toată acea perioadă foarte grea. O perioadă care m-a transformat, deși nu credeam, aproape de cea mai bună versiunea a mea.

Acum sunt bine, îmi văd de viața mea și mulțumesc Lui Dumnezeu ca m-a trecut prin acele focuri pentru a evolua spiritual și muzical.

Corina: Ce nu vede lumea din spatele unui artist care încearcă să-și construiască un nume în industria muzicală?

GATO:  Cred ca cel mai greu moment este un cuvânt prea mare și consider sincer că asa a fost planul Lui Dumnezeu cu mine, în orice moment al vieții, fie mai bun, fie mai greu!

Corina: Ai avut vreodată un moment în care ai vrut să renunți la muzică? Ce te-a făcut să continui?

GATO: Da, indiscutabil am vrut de nenumărate ori să renunț și să fiu un om care nu face asta, îmi aduc aminte ca prin 2017 eram foarte hotărât să renunț și îmi vândusem setup-ul de home studio, doar ca să știu că nu mai pot cânta. L-am vândut, mi-am reparat mașina cu cei 600-700 de lei cât am luat atunci, doar că am simțit că nu pot sta fără muzică și am ales să umplu iar acel gol. Așa, după vreo 3 luni mi-am cumpărat alt microfon și altă placă audio și am continuat să fac muzică indiferent de numărul de vizualizari sau de cum suna muzica mea. Mi le mixam singur, așa cum știam.

Corina: Se poate trăi astăzi din muzică în România? Sau există încă multe compromisuri și sacrificii pe care publicul nu le cunoaște?

GATO: Cum spun majoritatea artiștilor, este foarte greu să te întreții doar din muzică. Eu am 15 ani de carieră, iar vreo 10 ani am făcut muzica din pasiune fără să câștig nimic. Nu mă întrețin doar din muzică deși mi-aș dori pe viitor. Doamne ajută, este visul meu, dar totodată vreau să îmbin profesionalismul cu pasiunea.

Întodeauana vor exista și lucruri pe care publicul nu le cunoaște, dar sunt și bune și rele, știi vorba aia, ”asta-i viața de artist, ziua vesel noapte trist”. :)) Nu e mereu chiar așa, dar în spatele la tot se află stres, muncă, nopți pierdute dar mergem înainte.

Ca o paralelă, înainte de a fi artist sunt om și la fel ca oricare altul, am zile bune și zile mai puțin bune, dar oricum ar fi încerc să le văd pe toate ca pe niște binecuvântări și să le iau așa cum sunt.

Corina: Care a fost cea mai mare dezamăgire pe care ai trăit-o până acum în acest domeniu?

GATO: Cea mai mare dezamăgire, nu știu dacă îi pot spune așa, poate doar ca în afară de Adrian Tutu, un om destul de cunoscut în industria muzicală din România, lângă care am legat o colaborare de peste 8 ani împreună și vreau să îi mulțumesc pentru asta, nu m-a ajutat cu nimic niciun alt artist din industria muzicală românească. La el, la Adrian Tutu, la MyCrewMusic, am lucrat mai bine de jumătate din piesele mele și am avut foarte multe de învățat de la el, pornind de la oameni, la muzică și până la bun simț.

Pe această calea vreau să îi mulțumesc și lui Nikolas Sax, care pentru mine este una dintre cele mai frumoase voci și un artist foarte cunoscut pentru că, deși facem genuri diferite de muzică, a colaborat cu mine pe melodia “Ne-am iubit atât de tare”.

De asemenea îi mulțumesc și lui Tanu Music care, deși la fel ca Nikolas Sax, vine tot din lumea manelelelor, am colaborat în ciuda faptului că genul meu de bază este Emorap. Nu în ultimul rând vreau să-i mulțumesc și lui DMC, pentru că am lucrat împreună la piesa “Sa fii om e lucru mare” și urmează, ca pentru prima dată, să colobaram și ca performeri.

Corina: Din tot repertoriul tău, care este melodia ta preferată și ce înseamnă ea pentru tine?

GATO: Nu aș putea alege doar una pentru că pe toate am lăsat o amprentă dar ca o piesă specială pentru sufletul meu aș alege Poezia unui vis frumos, și Povestea Ta (10 Beri), o melodie care m-a făcut cunoscut oamenilor.

Corina: Există o piesă pe care o consideri nedreptățită, una care nu a ajuns la public așa cum ai sperat?

GATO: Am considerat multe piese nedreptățite, dar cum am zis mai sus, am zis că de nu vrea Cel de Sus, pot să mă lupt eu oricât aș vrea că nu depinde de mine și las ca oamenii să aleagă indiferent de algoritmi.

Corina: Cum te-a schimbat muzica pe tine ca om față de băiatul care a plecat din satul de lângă Buzău?

GATO: Cum l-a schimbat muzica pe băiatul care a plecat dintr-un sat de la Buzău, nu am cuvinte, pentru ca în primul rând m-a educat, ca ascultatător dar și ca performer.Muzica poate transmite și mesaje distructive pentru că muzica chiar influențează, de aceea când lucrez la versurile pieselor, aleg cu mare atenție cuvintele.

Corina: Dacă ar fi să descrii parcursul lui Gato în trei cuvinte, care ar fi acelea și de ce?

GATO: Dacă ar fii să descriu parcursul lui GATO în trei cuvinte aș spune doar atât: ambitie, adaptabilitate și MULȚUMESC!

Si la întrebarea de ce, ca să detaliez, aș spune că fără ambiție poți să fii cel mai talentat, ambiția bate orice, chiar și lenea. Cu ambiție poți face orice. Adaptabilitatea, pentru că așa mi se zice, că sunt mereu cu un pas în fața tuturor. Ideea este ca atunci când cazi, să te ridici, pentru că, metaforic vorbind “și daca m-ar lovi Mike Tyson, tot m-aș ridica cumva de la podea”. Așa sunt și în muzică și așa eram și în fotbal, când jucam la juniorii gloriei Buzău. De când mi-am redobândit acea ambiție puteți să o vedeți și pe YouTube!

Multumesc! pentru ca GATO, Petre Isar Aurel este recunoscător pentru tot, ”fie bine sau fie rău”, chiar dacă uneori multe în viata personală sunt greu de digerat, cum am zis, prefer să le văd ca pe o binecuvântare și să spun ca în orice rău se ascunde și gramul de bine care poate lumina oricât de întuneric ar fi.

În încheiere, încă o dată, vă mulțumesc și vreau să urez multă sănătate tuturor, și cuvintele acestea:

Îmi pare rău, iartă-mă, te iubesc, mulțumesc pentru tot!

Dumnezeu să ne ajute pe toți în tot ceea ce facem. Chiar dacă suntem oameni și greșim, unii mai mult, alții mai puțin, la final faptele noastre vor vorbi despre noi mai mult decât cuvintele. Urez tuturor să rămânem până în ultima clipă în credință, să căutăm adevărul, să iubim, să iertăm și să nu uităm că Dumnezeu ne-a oferit prin Iisus Hristos speranța, harul și mântuirea.