Persoanele cu diabet de tip 2 care întrerup tratamentele din clasa GLP-1 prezintă o rată de aproximativ două ori mai mare a infarctului, accidentului vascular cerebral sau decesului, comparativ cu pacienții care continuă medicația. Concluzia aparține unui nou studiu internațional, publicat în revista medicală The Lancet Regional Health – Europe, care ridică întrebări despre efectele întreruperii tratamentelor utilizate pentru diabet și controlul greutății.

Cercetarea a analizat datele a peste 80.000 de persoane cu diabet de tip 2, tratate în 301 clinici de specialitate din Italia, în perioada 2004–2024. Pacienții incluși nu aveau boli cardiovasculare diagnosticate la începutul perioadei analizate. Cercetătorii au comparat persoanele care au întrerupt tratamentul cu cele care au continuat administrarea medicamentelor din clasa agoniștilor receptorilor GLP-1, din care face parte și semaglutida, substanța activă din Ozempic.

Pentru analiza comparativă au fost selectate două grupuri de câte 28.713 pacienți, cu caracteristici similare. Rezultatele au arătat că rata combinată a infarctului miocardic, accidentului vascular cerebral și decesului din orice cauză a fost de aproximativ două ori mai mare în rândul celor care au întrerupt tratamentul.

Separat, rata deceselor din orice cauză a fost de aproximativ 4,7 ori mai mare decât în grupul pacienților care au continuat medicația. Cercetătorii atrag însă atenția că aceste rezultate indică o asociere statistică, nu o relație directă de cauzalitate. Este posibil ca persoanele care au întrerupt tratamentul să fi avut și alte probleme de sănătate sau factori de risc care au influențat rezultatele.

Studiile anterioare au arătat că medicamentele din această clasă pot reduce riscul unor evenimente cardiovasculare la anumite categorii de pacienți. Întreruperea tratamentului a fost asociată și cu recâștigarea kilogramelor pierdute, creșterea glicemiei și deteriorarea altor indicatori metabolici. Potrivit cercetătorilor, între 20% și 50% dintre pacienți întrerup tratamentele GLP-1 în primul an. Printre motivele raportate se numără reacțiile adverse gastrointestinale, costurile ridicate, îngrijorările privind siguranța și percepția că medicamentele nu oferă rezultatele așteptate.

Descoperirile sunt relevante și pentru medicamentele cunoscute publicului larg sub denumirile Ozempic și Mounjaro, utilizate în tratamentul diabetului de tip 2. Totuși, studiul nu stabilește separat că întreruperea fiecăruia dintre aceste două produse determină aceeași creștere a riscului.

Ozempic conține semaglutidă și acționează asupra receptorilor GLP-1, în timp ce Mounjaro conține tirzepatidă, care acționează atât asupra receptorilor GLP-1, cât și GIP. Specialiștii consideră că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina dacă riscurile observate sunt provocate de întreruperea efectivă a tratamentului sau de alți factori asociați pacienților care renunță la medicație.

Pentru persoanele care utilizează Ozempic, Mounjaro sau alte medicamente similare, rezultatele nu reprezintă un motiv pentru modificarea dozelor ori continuarea tratamentului în orice condiții. Decizia de întrerupere, schimbare sau reluare a terapiei trebuie luată împreună cu medicul, ținând cont de afecțiunile existente, reacțiile adverse și beneficiile individuale.

Cercetarea a fost realizată pe pacienți cu diabet de tip 2 și nu permite extrapolarea automată a rezultatelor la persoanele care folosesc aceste medicamente exclusiv pentru slăbit.