Dacă am judeca după numărul de articole, videoclipuri și dezbateri apărute în ultimii ani, am putea avea impresia că inteligența artificială este una dintre cele mai noi invenții ale omenirii. Pentru mulți oameni, povestea pare să înceapă în momentul în care au auzit pentru prima dată de ChatGPT, Gemini sau alte aplicații capabile să răspundă la întrebări, să scrie texte sau să genereze imagini. Înainte de a discuta despre inteligența artificială, merită să clarificăm un lucru esențial: ChatGPT nu este sinonim cu inteligența artificială, la fel cum un automobil nu este sinonim cu transportul. Este doar una dintre numeroasele aplicații construite într-un domeniu mult mai vast.

Inteligența artificială este ramura informaticii care urmărește dezvoltarea unor sisteme capabile să realizeze sarcini care necesită în mod obișnuit inteligență umană. Aceste sarcini pot include recunoașterea imaginilor, înțelegerea limbajului, luarea unor decizii, identificarea unor modele în date sau rezolvarea unor probleme complexe. Pentru a înțelege mai bine unde se încadrează instrumentele populare de astăzi, ne putem imagina o bibliotecă. Întreaga bibliotecă reprezintă inteligența artificială. Unul dintre etajele ei este Machine Learning, adică învățarea automată, prin care sistemele identifică modele în date fără să primească instrucțiuni pentru fiecare situație posibilă.

Pe același etaj găsim și o secțiune numită Deep Learning, inspirată de modul în care funcționează rețelele neuronale biologice. Pe unul dintre rafturile acestei secțiuni găsim LLM-urile, modelele lingvistice de mari dimensiuni. ChatGPT, Claude și Gemini sunt doar câteva dintre cărțile aflate pe acel raft. Din acest motiv, ChatGPT nu reprezintă întreaga inteligență artificială.

Povestea începe oficial în anul 1956, când un grup de cercetători s-a reunit la Dartmouth College, în Statele Unite. În cadrul acelui proiect de cercetare a fost folosit pentru prima dată termenul „Artificial Intelligence”, propus de matematicianul și informaticianul John McCarthy. Acest moment este considerat certificatul de naștere al domeniului. Întrebările fundamentale erau deja formulate.

Cu șase ani înainte de apariția termenului „inteligență artificială”, matematicianul britanic Alan Turing publicase lucrarea „Computing Machinery and Intelligence”, în care ridica o întrebare devenită celebră: „Pot mașinile să gândească?”. Tot atunci a propus ceea ce avea să fie cunoscut ulterior drept Testul Turing, un experiment menit să evalueze dacă o mașină poate purta o conversație suficient de convingătoare încât să fie confundată cu un om.

Întrebarea lui Turing pare aproape profetică. La momentul respectiv, însă, calculatoarele ocupau camere întregi, costau sume uriașe și aveau o putere de calcul incomparabil mai mică decât cea a unui telefon mobil modern. Optimismul cercetătorilor din anii 1950 și 1960 era remarcabil. Mulți credeau că, în câteva decenii, vor reuși să construiască sisteme capabile să reproducă o mare parte din inteligența umană. Realitatea s-a dovedit mult mai complicată.

Primele programe de inteligență artificială nu scriau poezii și nu generau imagini. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este Logic Theorist, creat în 1956 de Allen Newell, Herbert Simon și Cliff Shaw. Programul era capabil să demonstreze teoreme matematice și este considerat de mulți istorici primul program autentic de inteligență artificială. Anii care au urmat au adus sisteme capabile să joace șah, să rezolve probleme logice și să ofere recomandări în domenii specializate.

Perioada anilor 1970 și 1980 a adus așa-numitele „sisteme expert”, folosite în medicină, geologie și industrie pentru a asista specialiștii în procesul decizional. Progresul nu a fost constant.

Istoria inteligenței artificiale este marcată de perioade de entuziasm urmate de dezamăgiri. În mai multe rânduri, așteptările au depășit posibilitățile tehnice ale momentului. Investitorii și guvernele au redus finanțarea, iar interesul pentru domeniu a scăzut semnificativ. Aceste perioade sunt cunoscute sub numele de „AI Winters”, iernile inteligenței artificiale. Domeniul a trecut prin numeroase cicluri de optimism, stagnare și renaștere.

Un moment important a avut loc în 1997, când calculatorul Deep Blue, dezvoltat de IBM, l-a învins pe campionul mondial la șah Garry Kasparov. Pentru prima dată, o mașină reușea să învingă cel mai bun jucător de șah al planetei într-un meci oficial. Anul 2011 marchează o nouă etapă, când sistemul Watson, tot de la IBM, câștigă concursul american de cultură generală Jeopardy!, demonstrând capacități impresionante de procesare a limbajului natural.

Cinci ani mai târziu, AlphaGo, dezvoltat de DeepMind, îl învinge pe Lee Sedol, unul dintre cei mai mari jucători de Go din lume. Mulți specialiști considerau că un asemenea rezultat nu va fi posibil decât peste câteva decenii, deoarece jocul Go implică un număr enorm de combinații și necesită un nivel ridicat de strategie. Și totuși, de ce pare atunci că inteligența artificială a apărut peste noapte?
Poate pentru că a devenit vizibilă.

De ani de zile folosim sisteme bazate pe inteligență artificială fără să le observăm. Motoarele de căutare clasifică rezultatele folosind algoritmi sofisticați. Platformele de streaming recomandă filme și seriale pe baza comportamentului utilizatorilor. Băncile folosesc sisteme automate pentru detectarea fraudelor. Telefoanele mobile recunosc fețe, voci și imagini. Aplicațiile de navigație estimează traficul și calculează rute alternative. Toate aceste exemple folosesc forme de inteligență artificială. Diferența este că ele funcționau în fundal.

Instrumentele conversaționale precum ChatGPT au mutat această tehnologie din culise în fața publicului. Pentru prima dată, milioane de oameni au putut interacționa direct cu un sistem capabil să genereze texte, să răspundă la întrebări complexe. În timp ce mulți dintre noi descoperim acum inteligența artificială, aceasta își are rădăcinile într-o întrebare formulată acum mai bine de 75 de ani și într-un domeniu de cercetare care există oficial din 1956.

Inteligența artificială nu a apărut peste noapte, însă pentru prima dată a devenit un subiect obișnuit de conversație.