Cândva, Poiana Brașov, Bran, Cristian, Râșnov, Sighișoara, Sibiu și întreaga Vale a Prahovei reprezentau inima turismului românesc. Mii de familii și-au pus economiile, creditele și speranțele în pensiuni, hoteluri, restaurante și mici afaceri de familie. Au construit cu trudă, au renovat case vechi, au ridicat unități moderne, au creat locuri de muncă și au contribuit la dezvoltarea unor comunități întregi. Au ales să investească în România, convinși că munca cinstită și ospitalitatea vor fi răsplătite.

Astăzi, însă, aceste perle ale turismului românesc trăiesc poate cea mai grea perioadă din ultimele decenii. Restaurante care odinioară erau pline au ajuns să aștepte ore întregi câțiva clienți. Pensiuni construite cu sacrificii uriașe rămân goale în plin sezon. Hoteluri care altădată aveau rezervări cu luni înainte privesc acum cu îngrijorare camerele neocupate și costurile care cresc de la o zi la alta.
Criza economică, scăderea puterii de cumpărare, inflația și reducerea cheltuielilor pentru vacanțe au lovit direct în industria ospitalității. Tot mai mulți români renunță la concedii sau aleg variante mai ieftine, iar turiștii străini sunt insuficienți pentru a compensa această scădere. În spatele fiecărei pensiuni goale și al fiecărui restaurant fără clienți se află oameni care și-au investit întreaga viață și care astăzi nu mai știu cum vor plăti salariile, ratele la bănci, taxele și utilitățile.

Nu vorbim despre mari corporații, ci despre mii de antreprenori români care au muncit zeci de ani. Oameni care au crezut că, la bătrânețe, se vor retrage încet din activitatea de zi cu zi, lăsând afacerile copiilor sau continuând să muncească într-un ritm mai liniștit. În schimb, sunt obligați să lupte zilnic pentru supraviețuire, să facă împrumuturi noi pentru a acoperi datorii vechi și să privească neputincioși cum investițiile lor își pierd valoarea.

Fiecare afacere care se închide înseamnă angajați rămași fără locuri de muncă, furnizori care își pierd clienții și comunități care se sărăcesc. Falimentul unei pensiuni nu afectează doar proprietarul. Sunt afectați producătorii locali, firmele de construcții, transportatorii, ghizii turistici și numeroase alte activități economice care depind de turism. Este un efect în lanț care poate transforma unele dintre cele mai frumoase zone ale României în destinații tot mai lipsite de viață.

Turismul nu trebuie privit ca un domeniu secundar, ci ca un motor important al economiei naționale. El generează locuri de muncă, taxe, investiții și promovează imaginea României în lume. De aceea, momentul actual impune măsuri urgente și concrete.
Reintroducerea voucherelor de vacanță pentru utilizarea lor în România ar reprezenta un sprijin direct pentru întreaga industrie. Acestea și-au demonstrat eficiența în anii anteriori, stimulând turismul intern și oferind românilor posibilitatea de a-și petrece concediile în țară. Beneficiile s-au răsfrânt asupra hotelurilor, pensiunilor, restaurantelor și economiilor locale.
În același timp, este nevoie de facilități fiscale temporare pentru sectorul HoReCa. Reducerea poverii fiscale ar permite antreprenorilor să păstreze locurile de muncă și să depășească această perioadă dificilă. Totodată, liniile de credit pentru capital de lucru, garantate și subvenționate de stat, ar oferi lichiditățile necesare pentru plata furnizorilor, a salariilor și pentru continuarea activității până la revenirea pieței.

Aceste măsuri nu reprezintă favoruri acordate unui sector economic, ci investiții în menținerea unei industrii strategice. Costul inacțiunii ar putea fi mult mai mare decât costul sprijinului acordat acum. Fiecare pensiune salvată înseamnă locuri de muncă păstrate. Fiecare restaurant care rămâne deschis înseamnă familii care își pot continua viața cu demnitate.

Cei care au construit aceste afaceri nu cer privilegii. Cer doar șansa de a supraviețui. Cer ca munca lor de o viață să nu fie pierdută din cauza unei crize pe care nu au provocat-o. Cer ca România să își protejeze propriii antreprenori, oamenii care au ales să investească acasă, atunci când ar fi putut pleca în alte țări.

Acesta este un apel către autorități, către societate și către fiecare român. Să nu lăsăm să dispară ceea ce generații întregi au construit cu sacrificii. Dacă astăzi pierdem Poiana Brașov, Bran, Cristian, Râșnov, Sibiu, Sighișoara și Valea Prahovei ca destinații turistice prospere, mâine va fi infinit mai greu și mai costisitor să le readucem la viață.
Turismul românesc nu cere compasiune. Cere soluții. Cere respect pentru munca cinstită. Și, mai presus de toate, cere dreptul de a continua să existe.