O antreprenoare britanică a pierdut în instanță lupta pentru a-și salva compania de produse sustenabile, după ce un judecător a reținut că aceasta a folosit fonduri de business “neautorizate” pentru a-și finanța stilul de viață „afluent” și pentru a plăti cheltuieli personale, inclusiv taxe de școlarizare.

Cazul o are în centru pe Sophie Perhar (48 de ani), fondatoarea The Sustainable Bathroom Company Ltd, care susține că prăbușirea firmei ar fi fost provocată de finanțatorul ei, David Slinger (73 de ani), printr-o decizie „vindictivă” de a chema administratorii și a bloca activitatea companiei. Perhar a afirmat în fața instanței că între cei doi ar fi existat un conflict personal și că Slinger ar fi avut „motive improprii” să „suflece și să ucidă” afacerea.

Instanța a reținut însă o altă cronologie: între aprilie 2022 și iunie 2023, compania lui Slinger, Synergy in Trade Ltd, ar fi avansat către firma lui Perhar aproximativ £500.000 pentru a dezvolta și produce periuța electrică din bambus, după ce compania obținuse un contract de furnizare cu Aldi.

Problema-cheie a apărut după o eroare de plăți: instanța a fost informată că, din cauza unor detalii bancare greșite, plăți ale Aldi în valoare de aproximativ €500.000 (circa £434.997) ar fi ajuns într-un cont controlat de Perhar, nu în contul controlat de finanțator, cum prevedea mecanismul de rambursare. Din acel cont, Perhar ar fi făcut plăți către datorii personale “urgente”, inclusiv £85.000 pentru restanțe la boarding school pentru copii și £40.000 către pawnbrokers, în loc să transfere banii către Synergy.

Pe 5 iunie 2023, Synergy a cerut rambursarea imediată a £376.291 (plus dobândă), invocând încălcarea acordului, iar la trei ore după această solicitare, finanțatorul a depus actele pentru a pune compania în administration, ca “secured creditor”, potrivit relatării din instanță.

În hotărâre, Mr Justice Michael Green a respins acuzațiile de “improper motive” și a concluzionat că eșecul companiei a fost cauzat de utilizarea neautorizată a banilor și de nerespectarea obligațiilor contractuale privind controlul/transferul sumelor. Judecătorul a notat explicit ideea că finanțatorul a fost tratat ca un “instrument” util inclusiv pentru susținerea “stilului de viață” al familiei, iar reinstalarea companiei în mâinile fondatoarei ar fi “de neconceput”, având în vedere situația financiară și faptul că firma nu mai tranzacționase de peste doi ani.

Cazul a fost reflectat și în presa financiară internațională, pe aceeași linie: acuzația centrală din instanță a fost că fondatoarea a folosit banii companiei pentru un stil de viață “affluent”, inclusiv școlarizarea copiilor.