În zona dezvoltării personale, problema nu a fost niciodată lipsa de idei, ci diferența dintre ce se înțelege și ce se aplică, iar de aici începe, de fapt, filtrul real al leadership-ului și al performanței în business. Andy Szekely face parte din prima generație de formatori care au lucrat cu dezvoltarea personală într-un moment în care piața din România era încă difuză, fără standarde clare și fără o delimitare reală între educație și produs motivațional. A început în anii ’90, într-un context în care accesul la astfel de concepte venea aproape exclusiv din modele importate, iar provocarea nu era doar livrarea lor, ci adaptarea la o cultură economică și socială mult mai rezervată la risc, inițiativă și leadership.

În timp, parcursul său a urmat evoluția acestei industrii, de la seminarii centrate pe inspirație și schimbare personală, către programe structurate, cu aplicabilitate în business, comunități și instrumente concrete de lucru. Proiecte precum Bootcamp University sau inițiativele mai recente din zona antreprenorială indică nu doar o extindere a activității, ci și o repoziționare a întregului discurs, de la dezvoltare personală ca experiență, la dezvoltare ca proces măsurabil, conectat direct la rezultate.

Această transformare nu este întâmplătoare. În ultimii ani, piața dezvoltării personale a crescut accelerat, dar și-a pierdut, în același timp, din coerență. Accesul facil a adus volum, dar nu neapărat valoare, iar diferența dintre conținut, competență și rezultate a devenit tot mai vizibilă. În acest context, relevanța unor actori precum Andy Szekely nu ține doar de notorietate, ci de faptul că au traversat toate etapele acestei industrii și au fost nevoiți să se repoziționeze odată cu ea.

Interviul de față nu urmărește un parcurs individual, ci mecanismele din spatele unei piețe care începe să fie filtrată mai puțin prin promisiune și mai mult prin rezultate. Iar perspectiva lui Andy Szekely vine dintr-o experiență construită exact în acest punct de tensiune: între educație și business, între inspirație și implementare, între discurs și realitate.

Corina: Sunteți considerat unul dintre pionierii dezvoltării personale în România. Privind înapoi, cât din succesul acestei industrii vine din nevoia reală de educație și cât din faptul că oamenii caută soluții rapide la probleme complexe?

Andy: Succesul industriei vine dintr-o combinație simplă, o nevoie reală de educație și dorința oamenilor de a progresa mai repede. Școala nu te pregătește pentru viață sau business, așa că oamenii caută alternative.

În același timp, apare o confuzie frecventă între inspirație, informație și implementare. Inspirația te pune în mișcare. Informația îți arată direcția. Implementarea este cea care produce rezultate.

Mulți rămân la primele două. Înțeleg mai mult, se simt mai motivați, dar schimbările reale sunt mici.

Rezultatele apar atunci când ideile sunt aplicate constant.

Corina: Industria coachingului a explodat în ultimii ani, iar astăzi aproape oricine poate deveni trainer după câteva cursuri. Credeți că această expansiune a diluat standardele profesiei?
Andy: Industria a crescut foarte repede și e normal să apară diferențe de calitate. A devenit mai ușor să intri în zona asta, ceea ce înseamnă mai mult conținut, dar nu neapărat mai multă valoare.

În timp, piața începe să facă diferența. Oamenii văd cine doar vorbește bine și cine chiar ajută la rezultate. Pe termen lung, rămân cei care produc schimbare, nu doar energie sau idei.

Corina: Multe concepte de leadership și antreprenoriat vin din SUA. În realitate, cât de compatibile sunt aceste modele cu mentalitatea economică și culturală din Europa de Est?
Andy: Conceptele din SUA sunt bune la nivel de principii. Acolo s-au testat multe modele care funcționează.Diferența apare când le aplici aici.

În Europa de Est, oamenii sunt mai atenți la risc, au alt ritm de decizie și altă relație cu banii și autoritatea.

De aproape 30 de ani, asta a fost și munca mea principală. Am început în 1996 lucrând cu modele din UK și SUA și mare parte din efort a fost să le adaptez la realitatea din România și din regiune.

Am fost atent la feedback tot timpul. Uneori a fost dur, chiar brutal. Am învățat să separ partea utilă și să păstrez ce mă ajută să evoluez.

Una dintre valorile mele este excelența. Când ai standardul ăsta, te interesează mai mult ce poți învăța decât cum sună critica.

Când ideile sunt adaptate corect la context, funcționează. Când sunt copiate direct, apar blocaje.

Corina: Există antreprenori care participă la programe de dezvoltare personală ani la rând, dar business-urile lor nu cresc semnificativ. Unde se rupe lanțul: în metodă sau în capacitatea oamenilor de a aplica ceea ce învață?
Andy: Văd des două tipuri de antreprenori. Primii înțeleg bine, dar acționează puțin. Au claritate, dar implementarea este lentă.

A doua categorie face mult. Testează, se mișcă rapid, învață din mers dar fără suficientă înțelegere, repetă greșeli și progresul durează mai mult. Este nevoie de un al treilea tip: antreprenorul care le combină. Înțelege suficient cât să aleagă direcția bună și acționează suficient cât să producă rezultate. Acolo apare viteza reală în business.

Corina: Pe măsură ce ați început să ieșiți mai mult în zona internațională, dar cu un public în continuare majoritar românesc, cum se schimbă perspectiva asupra pieței de educație antreprenorială?
Andy: Mă interesează în mod special piața europeană. Acolo văd un echilibru bun între maturitate și oportunitate.

În același timp, am avut ocazia să predau și în China și în SUA. Experiențele astea te cresc. Vezi stiluri diferite, ritmuri diferite și înțelegi mai bine ce este universal și ce ține de context.

Astăzi, tehnologia schimbă jocul. Poți lucra cu oameni din mai multe piețe fără să fii fizic acolo. În pandemie, am ținut webinarii pentru companii globale și am avut cursanți din toate fusurile orare. Asta ridică standardul. Nu mai concurezi doar local, chiar dacă lucrezi local.

Corina: Într-o industrie construită pe ideea de progres personal, cum se măsoară, în mod real, rezultatele? Există riscul ca dezvoltarea personală să devină mai mult un produs de consum decât un proces cu impact concret?

Andy: Cum se măsoară, în mod real, rezultatele în dezvoltarea personală? Există riscul să devină doar un produs de consum?

Uite cum văd eu lucrurile după ani de lucru cu antreprenori: problema nu e că oamenii nu se dezvoltă… problema e că mulți cred că se dezvoltă doar pentru că au consumat conținut.

Adică ai fost la un curs, ai ascultat un podcast, ai citit o carte și ai senzația că ai făcut progres. În realitate, progresul nu e ce știi, ci ce faci diferit după.

Eu mă uit la trei lucruri foarte concrete.
Primul: s-au schimbat comportamentele? Adică omul face altfel zi de zi?
Al doilea: ia decizii mai bune și mai rapide?
Și al treilea: se văd rezultate în business, bani, echipă, timp, claritate?

Dacă nu apar aceste lucruri într-un interval rezonabil, de 30–90 de zile, nu e dezvoltare. E, mai degrabă, o formă de entertainment educațional. Și da, există riscul foarte mare ca industria asta să devină un produs de consum. De fapt, în unele zone deja este. Pentru că e mai ușor să vinzi inspirație decât implementare.

De asta eu cred foarte mult în programe în care oamenii nu doar învață, ci sunt puși să aplice. Cu follow-up, cu accountability, cu presiune constructivă. Acolo începe, de fapt, dezvoltarea reală.

Corina: Se vorbește mult despre mindset, dar mai puțin despre competențe reale. Cât de mult poate compensa mentalitatea lipsa de skill-uri într-un business?

Andy: Cât de mult poate compensa mindset-ul lipsa de skill-uri într-un business?

Mindset-ul ajută… dar nu suficient cât credem. Îmi place să explic așa: mindset-ul este motorul, dar skill-urile sunt roțile. Poți avea cel mai puternic motor din lume, dacă nu ai roți, nu pleci nicăieri.

Ce văd foarte des sunt antreprenori foarte motivați, cu energie, cu dorință dar fără competențe de bază. Nu știu să vândă bine, nu știu să construiască o ofertă, nu știu să gestioneze o echipă sau cashflow-ul. Și atunci apare frustrarea: „am făcut tot ce ține de mindset și tot nu funcționează”. Pentru că, în realitate, mindset-ul te ajută să începi. Skill-ul te ajută să câștigi.

Sigur, mindset-ul poate compensa temporar, te ține în joc, te face să nu renunți. Dar dacă nu construiești competențe reale, la un moment dat lovești un plafon. Adevărul simplu este acesta: mindset fără skill înseamnă energie risipită. Skill fără mindset înseamnă potențial nefolosit. Dar într-un business, dacă trebuie să alegi… skill-ul face diferența.

Corina: Există o linie fină între inspirație și iluzie. Unde credeți că industria dezvoltării personale riscă să creeze așteptări nerealiste pentru antreprenori?

Andy: Unde riscă industria dezvoltării personale să creeze așteptări nerealiste?

Cred că zona cea mai sensibilă este promisiunea, explicită sau implicită, că „poți orice, oricând, și relativ repede”. Și aici apare ruptura de realitate. Pentru că antreprenoriatul real nu arată așa, arată ca ani de construcție, nu luni, arată ca sisteme, nu doar energie, arată ca disciplină constantă, nu doar entuziasm de moment.

Problema apare când se vinde doar rezultatul, fără proces. Când vezi doar „uite unde am ajuns”, dar nu vezi ce a fost în spate: eșecuri, ajustări, context, timing. Și mai e ceva, se promovează foarte mult excepțiile ca și cum ar fi regulă. Dar majoritatea business-urilor sănătoase cresc mai lent, mai solid, mai predictibil.

Inspirația e bună. Te ridică, îți dă energie dar dacă nu e ancorată în realitate, devine iluzie și iluzia e periculoasă pentru că te face să intri în joc cu așteptări greșite.

Cred că responsabilitatea noastră, a celor din industrie, nu e doar să inspirăm ci să setăm corect așteptările și să arătăm drumul complet, nu doar destinația.