Apărea în romanul lui George Orwell, „1984”, o mașinărie numită Versificator, care se ocupa, printre altele, cu făcutul de muzică pentru „bobor”. Era un fel de variațiune pe aceeași temă, care nu implica deloc conținut creativ din partea unei ființe umane și era ceva destul de generic, un numitor comun pentru toți proștii, indiferent de diferențele sociale dintre ei. Putem afirma că mașinăria asta există deja în muzica românească și chiar pe întreg mapamondul, transpusă în niște băiețași trași la indigo care cântă despre feel, fire, desire, higher, baby pe același rampa-clampa, cu puțină clapă de sintetizator pe care începi să o recunoști tot mai puțin dintr-o mie, oricare ar fi sound-ul. Diferențierea unei muzici generate 100% de inteligența artificială de o muzică de gen similar, dar creată de oameni, devine din ce în ce mai greu de depistat pentru un ascultător, se spune și într-un sondaj Ipsos pentru platforma de streaming Deezer.

Au fost chestionate 9.000 de persoane, iar „97% nu au putut face diferența între muzica generată în întregime de AI și muzica creată de oameni în cadrul unui test orb în care s-au folosit două piese AI și o piesă reală”, a dezvăluit platforma franceză de streaming, citată de AFP.

Studiul a fost realizat online în perioada 6-10 octombrie 2025, în opt țări: Statele Unite, Canada, Brazilia, Marea Britanie, Franța, Olanda, Germania și Japonia. Până la aproape jumătate dintre respondenți au afirmat că AI îi poate ghida să descopere noi melodii, dar sunt mai pesimiști cu privire la consecințele creării de muzică prin inteligența artificială. Ca să fim sinceri, această nouă muzică pare făcută clar de un singur tip. Am în minte, când ascult un sound de ăsta făcut de AI, un grăsan cu o șaormă într-o mână, iar cu cealaltă cântând la tastatură, amestecând aceeași serie de 20 de sunete până iese ceva care sună aproape la fel cu ce s-a mai compus până atunci, doar că pare destul de diferit încât să se pună că e melodie nouă. Omul nostru cu șaormă se chinuie chiar să vadă ecranul, că are ochelari de soare pe ochi. Versurile și ele sunt făcute clar de un program gen malaxor, care amestecă același vocabular limitat de 200 de cuvinte în engleză cu, opțional, 50 în spaniolă și 50 în portugheză. Că, dacă bagi și trompetă, și ritm de samba, trebuie să ai versuri în spaniolă sau portugheză.

Același studiu arată că 51% dintre respondenți consideră că AI va duce la apariția unor melodii „de calitate inferioară, mai generice”, iar aproape două treimi (64%) cred că inteligența artificială riscă să ducă la „o pierdere a creativității în producția muzicală”. În ianuarie, anul acesta, Deezer a indicat că una din zece piese livrate pe site-ul său într-o zi era, de fapt, o piesă generată în totalitate de AI. Așa că devine inevitabil să nu te expui la muzica asta îndobitocitoare și chiar te simți mai prost cu fiecare secundă în care-i auzi pe cetățenii ăștia cum se gâlgâie miorlăit cu muzica lor. E trist că muzica s-a transformat din ceva „care îți gâdilă plăcut urechea”, cum spunea Caragiale, într-o chestie care-ți aduce aminte cât de proști am devenit ca oameni.