Măi dragă, să-ți spun eu cum era pe vremuri, când nu se făcea mâncarea cu grabă și nici nu se măsura în rețete scrise, ci în ochi și în inimă. La Mama Mare în ogradă, toate aveau rostul lor, iar borșul de sfeclă cu păstăi era mâncarea de căpătâi în zilele de post.

Bunelul se ducea dis-de-dimineață în grădină și se întorcea cu brațele pline: sfeclă roșie, grea, și păstăi verzi, fragede.

Eu, copil neastâmpărat, mă țineam după el și mai mult gustam decât ajutam.

— Din astea, măi băiete, iese bunătatea, zicea el, scuturând pământul de pe rădăcini.

Mama Mare ne aștepta în tindă, cu oala pregătită. Lua sfecla, o curăța și o tăia subțire, de parcă număra fiecare felie. Păstăile le rupea în bucăți potrivite și le punea deoparte.
Punea apă la fiert într-o oală mare, iar când începea să murmure ușor, adăuga sfecla și păstăile. Nu se grăbea niciodată.
— Răbdarea face mâncarea bună, îmi spunea ea, fără să-și ridice privirea.
Între timp, toca o ceapă mărunt și rădea un morcov. Dacă avea, mai punea și un ardei. Le călea ușor în puțin ulei, doar cât să-și lase mirosul, apoi le turna peste legumele din oală.
Borșul îl ținea pregătit, acru și limpede, făcut în casă. Îl adăuga abia spre sfârșit, când sfecla era moale și păstăile fierte. Atunci se ridica un miros de nu-l puteai uita.
— Acum prinde viață, zicea Mama Mare.
Punea sare cât trebuie și, la urmă, un pumn de mărar sau leuștean. Lăsa zeama să mai dea un clocot, apoi o lua de pe foc și o lăsa să se odihnească.
Eu tot întrebam:
— Gata-i?
— Gata-i când se împacă toate în oală, nu când te grăbești tu!
Când ne așezam la masă, borșul era roșu ca apusul și plin de viață. Bunelul mânca încet și spunea mereu:
— Asta-i mâncare adevărată, din pământ și din muncă.
Și avea dreptate. Gustul era acrișor, dulceag de la sfeclă, cu păstăi fragede și miros de verdeață proaspătă. Nu era doar o zeamă, era toată grădina într-o strachină.
Acum, când mai fac și eu borș de sfeclă cu păstăi, parcă îi simt aproape. Și în fiecare lingură e ceva din tihna lor și din vremurile acelea simple.
Rețeta, cum o ținea Mama Mare:
2-3 sfecle roșii, tăiate subțire
200-300 g păstăi verzi
1 morcov ras
1 ceapă tocată
1 ardei (opțional)
2-3 linguri ulei
400-500 ml borș
sare, mărar, sau leuștean
Se fierb sfecla și păstăile în apă. Separat se călesc ceapa, morcovul și ardeiul, apoi se adaugă în oală. Se toarnă borșul, se potrivește de sare și se pune verdeața. Se mai dă un clocot și se lasă să se odihnească.
Și iaca așa, din lucruri puține, iese o bunătate mare — cu gust de copilărie și dor de cei dragi.

Redacția gătește pentru voi!
Bunătăți de duminică!