Am vizionat cu ceva vreme în urmă „Lord of the Flies”, pe BBC 1 parcă, o serie excelentă, după o carte la fel de celebră, scrisă de un încununat cu Nobel pentru literatură în 1983, William Golding. Bine, un film cu un final puțin modificat, că așa fac regizorii… mai bagă și de la ei câte ceva. Un final unde nu mai apare simbolicul cap al scroafei înfipt în par, acoperit de muște. Cartea și scenariul merg mână în mână pe aceeași simbolică orwelliană din „Ferma animalelor” sau „1984” sau chiar Pink Floyd – „Animals”: o natură aproape animalică a individului aflat în situații-limită, care musai trebuie să lupte pentru supraviețuire.

Insignifiant însă, cel mai important e că firul poveștii publicate prin anii ’50 s-a păstrat și vine cu un mesaj teribil de actual. Dar să trecem rapid peste subiect: un grup de copii cu vârste cuprinse între 5 și 11 ani scapă teferi dintr-un accident de avion și rămân absolut singuri, fără vreun adult prin preajmă, în mijlocul junglei. Puștii își savurează libertatea din plin, ca la un fel de Disneyland, pentru că, nu-i așa, nu este niciun părinte care să-i îngrădească, nu e nimeni care să-i cheme la lecții sau să pună reguli și să pedepsească.

Faza puerilă se consumă în ceva vreme; ea dispare imediat ce gașca de băieți realizează că se află oarecum în afara zonei de confort. Cei mari încep treptat să se organizeze. „Grasul” cu ochelari, căruia i se spune Piggy, propune niște reguli. Anume: cine ține în mână scoica uriașă (ce odată suflată, scoate un zgomot destul de sonor, fiind semnalul de întâlnire care-i adună pe toți de prin pădure pe plajă) are dreptul să vorbească fără a fi întrerupt de ceilalți. Se stabilesc rapid priorități: adăpost, hrană și foc/fum pentru a atras atenția potențialilor salvatori, iar conducător este ales Ralph, chiar dacă Jack, liderul coriștilor, spera chiar el să fie șef, însă voturile lui au fost prea puține. Totul pare roz: au apă, fructe din belșug, soare, sunt și lentilele de la ochelarii lui Piggy încă funcționale cât să facă focul și, până în acest moment, nu s-a arătat niciun animal periculos de care gașca să se teamă.

De la jumătatea seriei, monstrul din Jack începe să iasă la suprafață. Timid, egoistul, invidiosul, mincinosul și flămândul de putere Jack se satură de vegetarianism, își face trupa lui de vânători de porci, apoi propria armată, iar lucrurile ajung din rău în mai rău. Democrația este suprimată de acțiunile impuse de voința unuia singur; așa se produce sfârșitul inocenței. Reproducerea unei societăți la scară micro, comunitatea băieților are toate caracterele: Piggy, intelectualul, rațiunea ignorată; Jack, dictatorul, narcisist, ambițios; Ralph, tipul lunecos în care încrederea se pierde treptat.

Așadar, fragilitatea noastră și slăbiciunea împinse imatur spre barbarie nu constituie decât un viraj către zorii civilizației, când instinctele primare nu lăsau loc gândirii. Chiar dacă sună terifiant, răul a contaminat toată planeta, iar filmul „Lord of the Flies” a ajuns tulburător de actual. Noi toți am ajuns niște Piggy hăcuiți de câțiva Jack și trăim cu năzuința în suflet că vom avea parte, cândva, de niște adulți cu creier care să vină să ne salveze – mai cu seamă de noi înșine!