Psihologia banilor privește credințele, obiceiurile și comportamentele legate de bani. Literatura psihoanalitică leagă banii de: putere, libertate, dragoste și securitate.

În relația cu banii, oamenii pot manifesta îngrijorare constantă, cumpărături compulsive pentru reglarea stărilor negative, tezaurizare excesivă, negarea realității financiare, folosirea banilor în scop manipulatoriu, sau anxietate și vinovăție legate de cerut sau cheltuit bani.

Mellan (1994, citat în Furnham, von Stumm, & Fenton-O’Creevy, 2015) a identificat nouă tipare de comportamente financiare: tezaurizare (hoarding); cheltuială (spending); bulimie financiară (binge), cu alternanță între privare și exces; „călugărie” dispreț față de bani/materialism (monk); evitare (avoiding); acumulare (amassing), venită din obsesia de a acumula tot mai mult; îngrijorare (worrying); asumare de risc (risk taking); evitare de risc (risk avoiding).

Studiul pe care doresc să îl pun în discuție este: “Money Attitudes, Budgeting and Habits” de către Adrian Furnham și Mark Fenton-O’Creevy și publicat în Journal of Financial Management, Markets and Institutions, 12(2), Articol 2450001 în 2024. Acest studiu este o analiză a unui eșantion de 1.767 de participanți din Marea Britanie și explorează corelațiile între vârstă, gen, venit, atitudini față de bani, obiceiuri de cheltuială, alfabetizare financiară și comportamente de economisire, cheltuială și investiție.

Concluziile studiului sunt trei.

Prima are legătură cu corelația puternică între venitul gospodăriei, vârstă și gen și comportamentele financiare. Cu cât venitul e mai mare, cu atât cresc atât capacitatea de economisire, cât și cea de investiție, precum și suma de bani rămasă la finalul lunii. Aceasta este o relație intuitivă, dar confirmată statistic riguros pe acest eșantion.

A doua este legată de atitudinea de a asocia banii cu securitatea: cei ce asociază banii cu securitatea tind să fie mai economisitori și au mai mulți bani disponibili, dar investesc mai puțin reflectând o aversiune mai mare la risc.

Banii-ca-securitate funcționează ca o modalitate primară de a ține anxietatea la distanță (conform Goldberg & Lewis). Persoana nu vede banii doar ca resursă economică, ci ca un scut emoțional împotriva incertitudinii, vulnerabilității și fricii de lipsuri viitoare.

A treia concluzie privește genul: genul feminin a fost semnificativ asociat cu economii mai mici, investiții mai mici și mai puțini bani rămași la sfârșitul lunii, deși diferențele de gen au fost nesemnificative pentru cheltuielile pe lucruri „nice-to-have” (discreționare).

În acord cu literatura deja existentă, femeile continuă să aibă tipare financiare diferite de bărbați.

Referitor la vârstă, venitul discreționar scade abrupt în cel mai tânăr grup de vârstă (18-24 ani), crește aproximativ liniar între 25-64 de ani, apoi scade din nou spre vârsta de pensionare.

Venitul discretionar reprezintă suma de bani rămasă dintr-un venit după acoperirea tuturor cheltuielilor esențiale (necesități de bază precum locuință, hrană, utilități, transport, taxe) pe care o persoană o poate cheltui liber, după bunul plac, pe lucruri neesențiale (economisire, investiții, cumpărături discreționare, divertisment etc.), fără a-și afecta nivelul de trai de bază.

Banii reprezintă un instrument pentru nevoi psihologice profund diferite între bărbați și femei. Aceste nevoi sunt modelate cultural și social, cu consecințe reale asupra bunăstării financiare pe termen lung.

Această constatare are implicații practice importante pentru educația financiară și intervențiile psihologice legată de bani. Acestea ar trebui să țină cont nu doar de cunoștințe financiare, ci și de semnificațiile emoționale pe care fiecare persoană le atribuie banilor, precum și asteptarile sociale si culturale.

Textul integral aici: Furnham, A., & Fenton-O’Creevy, M. (2024). Money attitudes, budgeting and habits. Journal of Financial Management, Markets and Institutions, 12(2), Article 2450001. https://doi.org/10.1142/S2282717X24500014