(Interviu cu prof dr liviu Pandele-presedintele Senatului Academiei Internationale Carpatia.Expert editor Geopolitica si Intelligence Economic)

PISA 2025 este radiografia unei crize. În cazul României, această radiografie evidențiază o problemă care depășește cu mult programa școlară, decalajul dintre copiii care au acces la oportunități și cei care cresc în sărăcie, în special în mediul rural.

Rezultatele publicate de OECD sunt greu de ignorat. La nivelul OECD, performanța medie la matematică și citire a coborât la cele mai scăzute niveluri înregistrate vreodată de PISA. Unul din cinci adolescenți se află acum sub nivelul minim de competență simultan la științe, matematică și citire. OECD avertizează că declinul nu poate fi pus exclusiv pe seama pandemiei, deoarece, în multe sisteme educaționale, deteriorarea începuse înainte de 2020.

În România, semnalul este și mai sever. Doar 48% dintre elevii de 15 ani ating nivelul minim de competență la matematică, 52% la citire și 54% la științe. Față de 2015, ponderea elevilor aflați sub nivelul 2 a crescut cu 12 puncte procentuale la matematică, 9 puncte la citire și 7 puncte la științe.

Cifra care ar trebui să provoace cea mai mare îngrijorare este însă alta: diferența de performanță la științe dintre elevii avantajați și cei dezavantajați socio-economic ajunge la 122 de puncte PISA, comparativ cu 85 de puncte în media OECD. Statutul socio-economic explică în România 22% din variația performanței la științe, față de 12% în OECD.

Aceste date arată că problema educației românești nu mai poate fi tratată doar prin manuale, examene sau modificări de curriculum, ci trebuie abordată și din perspectiva echității, a organizării sociale și a accesului la oportunități.

Prof. dr. Liviu Pandele, președintele Senatului Academiei Internaționale Carpathia, propune ca rezultatele PISA să fie privite nu ca o simplă competiție între țări, ci ca un diagnostic pentru întregul ecosistem educațional.

„PISA nu trebuie privit ca un clasament al rușinii, ci ca un instrument de diagnostic. Dacă diagnosticul este sever, răspunsul nu poate fi cosmetic. Trebuie să schimbăm modul în care definim succesul educațional: nu numărul de informații memorate, ci ceea ce copilul știe să înțeleagă, să aplice, să creeze și să facă în lumea reală.”

Aceasta este și direcția indicată de analiza OECD: sistemele care vor să inverseze declinul trebuie să se concentreze pe mai puține priorități, pe aprofundarea competențelor de bază, pe sprijinirea profesorilor, pe implicarea părinților și pe intervenții țintite pentru școlile și elevii care au cea mai mare nevoie de ajutor.

Una dintre alternativele care merită reconsiderate radical este învățământul vocațional. România are nevoie de o schimbare culturală, astfel încât o meserie să nu mai fie considerată o sancțiune pentru elevul care nu performează în sistemul academic.

Ar trebui dezvoltate campusuri vocaționale regionale, conectate la companii, administrații locale, agricultură, spitale, ateliere, industrii creative și tehnologice. Elevii trebuie să poată combina competențele generale cu pregătirea practică și să aibă ulterior posibilitatea de a-și continua studiile.

„Trebuie să eliminăm falsa opoziție dintre școala academică și școala profesională. Un tehnician excelent, un agricultor care utilizează tehnologie avansată, un designer, un electrician, un programator sau un antreprenor pot avea nevoie de competențe intelectuale foarte solide. Educația vocațională trebuie să fie o rută de excelență, nu o rută de abandon al aspirațiilor”, consideră prof. dr. Liviu Pandele.

PISA 2025 arată, de altfel, că simpla introducere a tehnologiei nu rezolvă problema. OECD subliniază că tehnologia și inteligența artificială pot sprijini învățarea atunci când sunt folosite cu un scop precis, dar nu pot substitui atenția, efortul și înțelegerea.

În acest context, patru direcții ar putea transforma fundamental programele „Școala Altfel” și „Săptămâna Verde”.

Prima direcție este „Școala în comunitate”, prin care elevii ar putea lucra la proiecte reale, precum bugetul unei familii, antreprenoriatul, patrimoniul local, agricultura, administrația, jurnalismul sau energia.

A doua direcție, „Laboratorul mobil”, presupune dezvoltarea unor unități itinerante de știință, robotică, energie verde și competențe digitale, care să ajungă în special în școlile rurale.

A treia direcție este „Săptămâna lecturii și argumentării”, care ar pune accentul pe lectura integrală, dezbatere, scriere și verificarea informației, în locul activităților decorative.

A patra direcție, „Școala meseriilor”, ar permite elevilor să intre în contact direct cu profesioniști din diferite domenii și să experimenteze activități practice.

„Școala Altfel nu ar trebui să fie o pauză de la școală. Ar trebui să fie momentul în care copilul descoperă de ce îi folosesc lucrurile pe care le învață. Educația nonformală poate transforma informația în experiență”, afirmă, în formularea propusă pentru validare, prof. dr. Liviu Pandele.

Una dintre cele mai dificile componente ale reformei rămâne reducerea decalajelor dintre mediile sociale.

Nu poți cere aceleași rezultate unui copil care beneficiază de meditații, tehnologie, transport, bibliotecă și sprijin familial și unui copil care trăiește într-o comunitate săracă, fără servicii suficiente și cu acces dificil la oportunități educaționale.

De aceea, școala rurală trebuie să devină un centru comunitar integrat, care să ofere masă caldă, transport, activități după ore, consiliere, servicii sociale, acces digital, activități culturale și orientare profesională. Intervenția trebuie să vizeze familia, nu doar elevul.

Un asemenea model ar putea combina finanțarea educațională cu asistența socială, astfel încât fiecare comunitate vulnerabilă să beneficieze de o echipă formată din profesor sau mentor, consilier, asistent social și mediator comunitar, conectată la serviciile medicale și la administrația locală. În acest context, educația nonformală poate deveni o infrastructură complementară școlii publice, inclusiv prin proiecte care conectează România cu diaspora.

Prof. dr. Liviu Pandele, președintele Senatului Academiei Internaționale Carpathia, vede această dimensiune ca pe o posibilă punte între copiii din România și resursele educaționale ale românilor din afara țării.

„Diaspora nu trebuie privită doar ca o comunitate care trebuie să păstreze legătura cu România. Ea poate deveni o resursă educațională. Profesioniști români din întreaga lume pot deveni mentori, formatori, parteneri de proiect și modele profesionale pentru copii care nu au acces direct la asemenea experiențe.”

Ideea este importantă mai ales pentru educația nonformală, prin mentorat, proiecte internaționale, tabere, laboratoare, întâlniri cu profesioniști, orientare în carieră și proiecte comune între elevii din România și cei din diaspora. Marea eroare ar fi să răspundem rezultatelor PISA prin încă o reformă birocratică.

România are nevoie de o strategie coerentă care să lege competențele fundamentale de educația vocațională, educația nonformală de școala publică și politica educațională de politica socială. Un copil care nu poate citi bine la 15 ani nu are doar o problemă la limba română, ci și dificultăți la matematică, științe, economie, în accesarea informației și, în cele din urmă, în participarea la viața societății.

Copilul care crește în sărăcie nu are nevoie doar de un manual mai bun, ci și de transport, hrană, mentor, acces la tehnologie, sprijin pentru familie și o școală care îi poate arăta că există un viitor dincolo de limitele comunității în care s-a născut.

„Trebuie să construim un ecosistem educațional în care școala, familia, comunitatea, mediul economic, universitățile, educația nonformală și diaspora să lucreze împreună. Altfel, vom continua să reparăm câte o piesă, în timp ce sistemul pierde generații întregi”, este mesajul propus pentru validare al prof. dr. Liviu Pandele.

PISA 2025 nu este sfârșitul școlii românești, dar reprezintă un avertisment că modelul actual nu mai poate fi apărat prin inerție.

Întrebarea nu mai este dacă trebuie schimbată școala, ci cât timp ne mai permitem să nu o schimbăm și să pierdem valul schimbării.

ACȚIUNE ÎN DERULARE.