Citisem undeva prin presa britanică din ultimele zile că un număr măricel de consilieri ai Reform UK au fost dați afară din partid sau li s-a retras sprijinul politic, imediat după alegerea lor, la începutul acestei luni, ca și consilieri locali. Imediat după publicarea rezultatelor, organizații civice precum Hope Not Hate, dar și jurnaliști au început să verifice istoricul de pe rețelele sociale al noilor aleși, descoperind postări extremiste, rasiste sau antisemite, ce au fost raportate la vârful partidului. Mă întreb dacă sunt și de-ai noștri printre ăștia, nu de alta, dar am avut un număr mare de români care au simțit brusc că partidul lui Farage e o catapultă excelentă pentru ca ei să escaladeze în politica britanică. Ce contează că ei, la bază, erau georgiști-simioniști-șoșocari?

Astăzi, poți fi naționalist chiar dincolo de spațiul carpato-danubiano-pontic, în democrații solide și funcționale pe care să le pui la încercare cu curente razna-extremiste. România a ajuns să exporte perfect prostia care triumfă asupra mediocrității. Terenul a fost desțelenit decenii la rând, cu începere imediat după ce am sărit pârleazul dinspre comunism spre democrație, avându-l la conducere pe Ion Iliescu. Noua nomenclatură, crescută în aburii tranziției, a realizat imediat că, în lipsa represiunii, prostia și lipsa de educație ori cultură sunt la baza controlului de populație. Statul te vrea prost! Nu e doar o simplă vorbă, este o realitate a unor decenii în care educația și cultura au fost pur și simplu dinamitate sistematic. Am ajuns să facem școală fără să avem habar de carte, căci important nu e cu ce-ai ieșit de pe porțile școlii, ci că ai o diplomă pe care o porți la butonieră și diploma aia dă tonul în orice orchestră. Inteligența nativă, fără doar și poate, trebuie susținută de educație, de cultură, de un set de valori și principii fără de care o societate nu poate fi liberă sau democratică. Iar aceste principii trebuie sădite, să dea rod în școală, iar în spațiul public, prin puterea exemplului, orice persoană care reprezintă ceva într-o comunitate ar trebui să-l dea. În lipsa valorilor și principiilor firești, românul și-a setat inteligența doar pentru a se adapta, și asta a dus ca instinctele să ia locul, în mod natural, unor decizii raționale. Așa, ca un succint exemplu, istoria se învață mai nou din filmele lui Sergiu Nicolaescu și nu din cărți bazate pe documente atestate. Și așa s-a ajuns ca oamenii să se înscrie în partide nu pentru că ar vrea să schimbe ceva ori să împingă societatea să evolueze, nu, ci pentru că vor să dezvolte relații și cunoștințe care să le asigure acces foarte rapid la posturi, la beneficii și resurse.

De la stânga la dreapta, de jos în sus, mediocritatea și prostia au măcinat întreaga societate. În România de astăzi nu mai contează ce știi, contează pe cine știi. Suveranismul convertit în extremism nu este decât un tăvălug, o șmecherie a inteligenței lipsite de valori și principii, gata să profite de incapacitatea proștilor. Sloganuri ca „Europa, Occidentul, multinaționalele, tot ce nu e românesc musai să fie înfierat”, căci asta e noua ideologie după care prostul de rând, sădit de generații, pare dispus să fugă.

Ăsta e peisajul de azi, reflectat în sondaje, cu un val extremist care stă să se aștearnă peste întreaga Europă. Și atunci de ce să ne mirăm? De ce să fim surprinși că am ajuns fruntași într-un top al națiunilor care au eludat sistemul financiar de sprijin pentru studenți în UK sau chiar cel de ajutoare sociale? Vrem să fim parte într-o societate normală astăzi, dar suntem prea mici pentru a putea depăși condiția de victimă colaterală a conflictului etern dintre prostie și mediocritate.

Citisem undeva prin presa britanică din ultimele zile că un număr măricel de consilieri ai Reform UK au fost dați afară din partid sau li s-a retras sprijinul politic, imediat după alegerea lor, la începutul acestei luni, ca și consilieri locali. Imediat după publicarea rezultatelor, organizații civice precum Hope Not Hate, dar și jurnaliști au început să verifice istoricul de pe rețelele sociale al noilor aleși, descoperind postări extremiste, rasiste sau antisemite, ce au fost raportate la vârful partidului. Mă întreb dacă sunt și de-ai noștri printre ăștia, nu de alta, dar am avut un număr mare de români care au simțit brusc că partidul lui Farage e o catapultă excelentă pentru ca ei să escaladeze în politica britanică. Ce contează că ei, la bază, erau georgiști-simioniști-șoșocari?

Astăzi, poți fi naționalist chiar dincolo de spațiul carpato-danubiano-pontic, în democrații solide și funcționale pe care să le pui la încercare cu curente razna-extremiste. România a ajuns să exporte perfect prostia care triumfă asupra mediocrității. Terenul a fost desțelenit decenii la rând, cu începere imediat după ce am sărit pârleazul dinspre comunism spre democrație, avându-l la conducere pe Ion Iliescu. Noua nomenclatură, crescută în aburii tranziției, a realizat imediat că, în lipsa represiunii, prostia și lipsa de educație ori cultură sunt la baza controlului de populație. Statul te vrea prost! Nu e doar o simplă vorbă, este o realitate a unor decenii în care educația și cultura au fost pur și simplu dinamitate sistematic. Am ajuns să facem școală fără să avem habar de carte, căci important nu e cu ce-ai ieșit de pe porțile școlii, ci că ai o diplomă pe care o porți la butonieră și diploma aia dă tonul în orice orchestră. Inteligența nativă, fără doar și poate, trebuie susținută de educație, de cultură, de un set de valori și principii fără de care o societate nu poate fi liberă sau democratică. Iar aceste principii trebuie sădite, să dea rod în școală, iar în spațiul public, prin puterea exemplului, orice persoană care reprezintă ceva într-o comunitate ar trebui să-l dea. În lipsa valorilor și principiilor firești, românul și-a setat inteligența doar pentru a se adapta, și asta a dus ca instinctele să ia locul, în mod natural, unor decizii raționale. Așa, ca un succint exemplu, istoria se învață mai nou din filmele lui Sergiu Nicolaescu și nu din cărți bazate pe documente atestate. Și așa s-a ajuns ca oamenii să se înscrie în partide nu pentru că ar vrea să schimbe ceva ori să împingă societatea să evolueze, nu, ci pentru că vor să dezvolte relații și cunoștințe care să le asigure acces foarte rapid la posturi, la beneficii și resurse.

De la stânga la dreapta, de jos în sus, mediocritatea și prostia au măcinat întreaga societate. În România de astăzi nu mai contează ce știi, contează pe cine știi. Suveranismul convertit în extremism nu este decât un tăvălug, o șmecherie a inteligenței lipsite de valori și principii, gata să profite de incapacitatea proștilor. Sloganuri ca „Europa, Occidentul, multinaționalele, tot ce nu e românesc musai să fie înfierat”, căci asta e noua ideologie după care prostul de rând, sădit de generații, pare dispus să fugă.

Ăsta e peisajul de azi, reflectat în sondaje, cu un val extremist care stă să se aștearnă peste întreaga Europă. Și atunci de ce să ne mirăm? De ce să fim surprinși că am ajuns fruntași într-un top al națiunilor care au eludat sistemul financiar de sprijin pentru studenți în UK sau chiar cel de ajutoare sociale? Vrem să fim parte într-o societate normală astăzi, dar suntem prea mici pentru a putea depăși condiția de victimă colaterală a conflictului etern dintre prostie și mediocritate.