În spațiul public, violența domestică este adesea tratată emoțional, fragmentar sau strict reactiv: apare în știri când există un caz extrem și dispare rapid din agenda reală a deciziilor. Ce lipsește aproape constant din discuție este mecanismul: cine face ce, când, pe ce bază și cu ce responsabilitate asumată. Parcursul Vioricăi Țîmbalari este relevant tocmai pentru că traversează două lumi care rareori se întâlnesc onest: societatea civilă și instituția [...]