Guvernul din Spania nu a reușit să ducă mai departe una dintre cele mai dure măsuri anunțate împotriva speculei imobiliare, taxa de până la 100% pentru cumpărătorii din afara Uniunii Europene. Propunerea, care ar fi putut dubla costul unei proprietăți pentru investitorii vizați, a fost blocată în lipsa unui acord politic, în timp ce presiunea pe piața locuințelor rămâne ridicată.

Măsura a fost discutată în contextul unei crize tot mai vizibile în orașe precum Barcelona și Madrid, unde prețurile locuințelor și chiriile au crescut accelerat în ultimii ani. Cererea ridicată, turismul și investițiile externe au redus oferta disponibilă pentru rezidenți, iar accesul la locuințe devine tot mai dificil.

În acest context, premierul Pedro Sánchez a rezumat problema într-un mod direct care explică și logica măsurilor propuse: „Occidentul se confruntă cu o provocare decisivă: să nu devină o societate divizată în două clase, proprietarii bogați și chiriașii săraci.”

Taxa propusă de autorități viza în special cetățenii din afara UE care cumpără proprietăți fără a locui permanent în Spania. Aceasta ar fi presupus un impozit suplimentar echivalent cu valoarea imobilului, ceea ce ar fi însemnat, în practică, dublarea prețului de achiziție. Scopul era descurajarea cumpărărilor speculativi și eliberarea pieței pentru rezidenții permanenți.

Inițiativa a stârnit însă reacții puternice din partea mediului economic și a investitorilor care au avertizat că o astfel de măsură ar putea afecta fluxul de capital și stabilitatea pieței imobiliare. În lipsa unui consens, proiectul a rămas blocat la nivel politic.

Între timp, problema de fond rămâne nerezolvată. În marile centre urbane, chiriile cresc mai rapid decât veniturile iar tot mai multe locuințe sunt orientate către închirieri pe termen scurt, în special în zonele turistice. Pentru mulți rezidenți, inclusiv pentru românii din diaspora, găsirea unei locuințe accesibile devine tot mai dificilă.

Autoritățile spaniole analizează în continuare soluții alternative, de la plafonarea chiriilor până la creșterea numărului de locuințe sociale, însă fără măsuri rapide, criza locuirii riscă să se adâncească.