Sursa imagine: ai generated
Ghid pentru repatrierea unui român decedat în UK. Ce trebuie să știe familia și ce poate întârzia procedura?
Un deces în Marea Britanie poate lăsa familia nu doar în fața unei pierderi greu de gestionat, ci și a unui sistem de proceduri pe care mulți români nu îl cunosc. Cine trebuie anunțat, ce se întâmplă dacă moartea este neașteptată, când intervine Coroner-ul și ce documente sunt necesare dacă familia dorește repatrierea în România sunt câteva dintre întrebările care apar imediat.
Am pregătit un ghid pentru românii din Marea Britanie care se confruntă cu o astfel de situație și trebuie să organizeze repatrierea în România a unei persoane decedate în UK. Împreună cu Alexandra Bolovegea, care deține o companie de repatrieri funerare în UK și gestionează repatrieri și către alte țări, explicăm care sunt pașii de urmat, ce documente sunt necesare, ce poate întârzia procedura și la ce trebuie să fie atentă familia înainte de a lua primele decizii.

Alexandra Bolovegea Photo: facebook
Primii pași depind de locul și circumstanțele în care s-a produs decesul. Dacă o persoană moare acasă, iar decesul era anticipat, de exemplu în cazul unei boli cunoscute sau al îngrijirilor terminale, în timpul zilei poate fi contactat medicul de familie, asistenta comunitară sau NHS 111. Dacă decesul survine noaptea, NHS 111 poate oferi îndrumări privind pașii următori.
În cazul unui deces neașteptat la domiciliu, situația este diferită. Trebuie apelat 999, iar dacă nu este cunoscută cauza morții, zona trebuie lăsată neatinsă, cu excepția eventualelor manevre de resuscitare. Dacă există incertitudini privind cauza decesului sau circumstanțele sunt neobișnuite, cazul poate fi trimis către Coroner pentru investigații suplimentare.
Coroner-ul, seamănă într-o anumită măsură cu sistemul de medicină legală din România. Mai exact, este un oficial judiciar independent care investighează anumite decese în Anglia și Țara Galilor, de exemplu atunci când cauza morții este necunoscută, decesul a fost violent sau nenatural ori există circumstanțe care trebuie clarificate. Acesta poate dispune inclusiv o examinare post-mortem și, dacă este necesar, deschiderea unei anchete (inquest) pentru stabilirea circumstanțelor decesului.
Dacă persoana moare în spital, familia este informată, iar în multe unități există un bereavement office, care oferă informații despre procedurile ce trebuie urmate. Persoana decedată este, de regulă, transferată la morga spitalului până când poate fi preluată de firma funerară. Dacă familia dorește repatrierea în România, este important ca această intenție să fie comunicată, deoarece sunt necesare formalități suplimentare.
Unul dintre elementele care poate schimba semnificativ durata întregii proceduri este implicarea Coroner-ului. Dacă moartea necesită investigații medico-legale, repatrierea poate fi întârziată până când autoritățile permit eliberarea persoanei decedate. În unele situații, ancheta poate dura săptămâni sau chiar luni.
Alexandra Bolovegea, deține o companie de repatrieri funerare în Marea Britanie și se ocupă inclusiv de repatrieri către alte țări, ne spune că tocmai această etapă poate produce cele mai mari întârzieri.
„În experiența mea, cel mai mult poate întârzia un caz aflat la Coroner, pentru că firma funerară nu poate controla durata investigației”, explică Alexandra Bolovegea.
Din acest motiv, una dintre greșelile pe care spune că le întâlnește este stabilirea prea devreme a date de înmormântare în România.
„Eu mereu recomand familiilor celor decedați să nu cumpere sau să programeze înmormântarea în România la o dată fixă, înainte să existe o estimare realistă a eliberării corpului și documentelor”, spune Alexandra.
Dacă familia decide repatrierea, procesul presupune mai multe documente și aprobări. Materialul consultat pentru acest ghid menționează, printre acestea, certificatul de deces, documentele privind îmbălsămarea și absența riscului infecțios, actul de identitate al persoanei decedate, documentele necesare pentru scoaterea trupului din țară și pașaportul mortuar.
Pentru scoaterea unei persoane decedate din Anglia sau Țara Galilor trebuie urmată și procedura specifică în relația cu Coroner-ul. Documentul furnizat menționează notificarea prin formularul 104 și documentul necesar pentru autorizarea scoaterii trupului din țară.
Alexandra Bolovegea atrage atenția că problemele nu apar doar din cauza autorităților. Pot exista întârzieri legate de documente, apostilare, îmbălsămare sau obținerea pașaportului mortuar, dar și situații în care comunicarea dintre familie, morgă, firma funerară, Coroner și Consulat nu funcționează suficient de bine.
Un alt risc pe care îl semnalează este subcontractarea serviciului prin mai mulți intermediari. Familiile ar trebui să știe cine are efectiv persoana decedată în grijă, cine pregătește documentele și cine efectuează transportul.
„Să se asigure că firma pe care o contactează este cea care efectuează efectiv repatrierea, nu doar un intermediar”, spune Bolovegea. Una dintre întrebările pe care recomandă familiilor să le pună este dacă firma respectivă realizează direct preluarea și transportul sau subcontractează serviciile.
Prețul este un alt element care trebuie verificat cu atenție. Costul unei repatrieri poate varia în funcție de destinație și serviciile necesare, iar familiile ar trebui să afle de la început exact ce este inclus în suma solicitată. „Prețul foarte mic poate ascunde subcontractarea sau faptul că anumite servicii și documente nu sunt incluse, de aceea trebuie verificat exact ce primește familia pentru suma plătită”, explică Alexandra Bolovegea.
Ea recomandă și solicitarea unei facturi și a unui contract sau a unei confirmări scrise de la compania căreia îi este achitat serviciul.
Pentru unele familii pot exista și forme de sprijin financiar. În funcție de situație și de îndeplinirea condițiilor legale, în UK există beneficii asociate decesului și costurilor funerare, iar dacă persoana decedată beneficia de pensie în România pot exista și drepturi care trebuie verificate în țară.
Pentru familiile care aleg repatrierea, cel mai important este ca transportul să nu fie organizat înainte ca situația juridică a decesului și documentele necesare să fie clarificate. În special atunci când este implicat Coroner-ul, o dată exactă pentru repatriere sau înmormântare poate fi dificil de stabilit înainte de finalizarea etapelor necesare.
Despre autorul articolului.

Corina Hrom este jurnalist și co-fondatoare Kam Kam Media. Realizează interviuri, reportaje și formate video cu antreprenori români și moldoveni din UK și diaspora, cu focus pe claritate, context și impact real. Lucrează la intersecția dintre presă, PR și storytelling strategic, transformând poveștile în conținut care construiește încredere și vizibilitate pe termen lung.

