În mediul online european au reapărut în ultimele zile dezbateri legate de influența votului din diaspora asupra politicii din Europa Centrală și de Est, în special în contextul apropierii alegerilor europene și al tensiunilor politice din mai multe state din regiune. Printre subiectele cel mai des discutate se numără rolul electoral al diasporei românești și comparațiile cu modelul aplicat de Ungaria în relația cu comunitățile maghiare din afara granițelor.

Tema este dezbătută de mai mulți ani în Europa în contextul în care milioane de cetățeni est-europeni trăiesc și muncesc în alte state ale Uniunii Europene dar continuă să voteze în țările lor de origine. Susținătorii acestui drept spun că diaspora contribuie economic prin taxe, investiții și bani trimiși familiilor și că are dreptul legitim de a influența direcția politică a statului din care provine. În schimb, criticii susțin că persoanele care nu mai locuiesc permanent într-o țară nu resimt direct consecințele deciziilor politice și economice adoptate acolo.

În cazul României, discuțiile despre votul diasporei au devenit extrem de vizibile după alegerile prezidențiale din 2014, când mii de români din străinătate au stat ore întregi la cozi în marile capitale europene pentru a putea vota. Imaginile din Paris, Londra, Torino sau München au generat proteste și au transformat votul diasporei într-un simbol al nemulțumirii față de clasa politică și organizarea electorală.

Subiectul a revenit puternic și în 2019, atât la alegerile europarlamentare, cât și la prezidențiale, când diaspora românească a înregistrat o mobilizare record. În urma presiunilor publice, autoritățile au extins numărul secțiilor de votare și au introdus votul prin corespondență pentru românii din afara țării. În spațiul public românesc au existat de-a lungul timpului atât voci care au considerat diaspora un factor important de modernizare și presiune pentru reforme, cât și opinii critice privind influența electorală a celor plecați.

În paralel, în dezbaterile europene este menționat frecvent și modelul Ungariei, unde guvernul de la Budapesta acordă cetățenie și drept de vot unor comunități maghiare din afara granițelor, inclusiv din România, Serbia sau Slovacia. Susținătorii acestei politici spun că ea contribuie la păstrarea identității culturale și a legăturilor istorice dintre stat și comunitățile maghiare din regiune. Criticii, în schimb, consideră că sistemul poate influența politic rezultatele electorale interne.