Conform FIFA, există aproximativ 5 miliarde de fani ai fotbalului în întreaga lume, reprezentând cea mai mare comunitate de suporteri din toată lumea.

După Campionatul Mondial de Fotbal găzduit de Statele Unite, Canada și Mexic, atenția iubitorilor sportului se îndreaptă către un alt campionat mondial, mult mai puțin cunoscut, dar  impresionant prin mesajul pe care îl transmite: Campionatul Mondial de Fotbal al Persoanelor Transplantate. Spre deosebire de Campionatul Mondial de Fotbal din Statele Unite, Canada și Mexic, în cadrul acestei cupe mondiale, România este calificată.

Această competiție reunește sportivi care au primit o nouă șansă la viață prin transplant de organe. Turneul promovează importanța donării de organe și reprezintă o celebrare a vieții, a speranței și a solidarității. Prima ediție a avut loc în 2024, în Cervia (Italia), iar următoarea ediție se va desfășura în perioada 13–18 septembrie 2026, la Frankfurt, în Germania.

Cercetarea pe care am ales să o prezint astăzi este: The People’s Game: Evolutionary Perspectives on the Behavioural Neuroscience of Football Fandom (Butler și colab., 2025). Aceasta lucrare ne arată cum fotbalul activează mecanisme psihologice adânc înrădăcinate în evoluția umană, ceea ce contribuie la popularitatea sa extraordinară.

Autorii își susțin argumentele prin dovezi din psihologie, neuroștiințe, psihiatrie și psihologia evoluționistă.

Istoria evoluției umane ne arată că oamenii au trăit dintotdeauna în grupuri, au cooperat și au concurat cu alte grupuri, au participat la ritualuri colective și au dezvoltat identități sociale puternice. Sportul, în general, și fotbalul, în particular, activează toate aceste mecanisme, creând o conexiune emoțională puternică între jucătorii de fotbal și fanii acestui sport.

Elementul care transformă fotbalul într-o experiență emoțională atât de intensă este imprevizibilitatea golului. Fiecare gol este așteptat cu sufletul la gură și devine cu atât mai valoros prin faptul că nu poate fi anticipat. În termeni neuroștiințifici, acest proces este explicat prin conceptul de „eroare de predicție a recompensei” (Reward Prediction Error).

Atunci când are loc un eveniment pozitiv pe care nu îl anticipăm, de exemplu, un gol decisiv marcat în ultimele minute ale meciului, creierul eliberează o cantitate mai mare de dopamină decât atunci când rezultatul este previzibil. Tocmai această surpriză face ca experiența să fie mai satisfăcătoare și mai intensă din punct de vedere emoțional.

Datele arată că o proporție semnificativă a golurilor este înscrisă în ultimele 15 minute ale meciurilor de la Cupa Mondială, iar dintre ultimele 11 ediții, doar turneul din 2006 a avut un procent mai mare decât cel înregistrat la Cupa Mondială din 2026.

Autorii discută și importanța ritualurilor fanilor: purtarea culorilor clubului sau ale echipei naționale, cântecele și scandările, deplasările împreună către stadion și toate acele obiceiuri care contribuie atât la atmosfera meciului, cât și la satisfacția psihologică a participanților.

Aceste ritualuri pot reduce anxietatea, pot crește sentimentul de apartenență, întăresc legăturile sociale și favorizează eliberarea de endorfine.

Endorfinele sunt peptide produse în mod natural de glanda pituitară (hipofiză) și de hipotalamus, care acționează atât ca hormoni, cât și ca neurotransmițători. Ele funcționează ca analgezicele naturale ale organismului, contribuind la reducerea senzației de durere.

Aspectul asupra căruia doresc să mă opresc este cel al apartenenței sociale.

Susținerea unei echipe de fotbal sau a echipei naționale mută conversația și comportamentul de la individ la colectivitate, de la „eu” la „noi”. Suporterii ajung să se identifice unii cu ceilalți, iar această identitate colectivă crește cooperarea, încurajează generozitatea, creează prietenii de lungă durată bazate pe valori și experiențe comune și consolidează comunitatea.

Autorii articolului concluzionează că aceste comportamente și atitudini reprezintă adaptări evolutive care au contribuit la supraviețuirea oamenilor în grupuri.

Rivalitatea face parte din aceeași narațiune evolutivă, deoarece este important ca oamenii să poată distinge între „noi”, cei care fac parte din grupul nostru, și „ei”, grupurile rivale. Rivalitatea este, în sine, o componentă sănătoasă, deoarece crește entuziasmul, competitivitatea, motivația, identitatea și coeziunea grupului. Totuși, atunci când identitatea de grup devine excesiv de puternică, aceleași mecanisme pot favoriza apariția ostilității, prejudecăților, agresivității și huliganismului. În funcție de context, aceste mecanisme pot susține comportamente prosociale sau, dimpotrivă, pot genera comportamente antisociale.

Sportul, în general, și fotbalul, în particular, reprezintă un mecanism colectiv de reglare emoțională, oferind oamenilor posibilitatea de a trăi și exprima împreună emoții intense: speranță, bucurie, entuziasm, dezamăgire, ușurare sau tristețe. Aceste emoții pot să fie dificil de exprimat în alte contexte ale vieții.

În cazul copiilor, fotbalul reprezintă și un instrument important de dezvoltare socială. Prin apartenența la un grup de suporteri, copiii învață cooperarea, loialitatea, respectarea regulilor și a normelor sociale, precum și dezvoltarea capacității de reglare emoțională.

Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului este că fotbalul poate avea beneficii reale asupra stării psihologice și a stării de bine. Prin reducerea singurătății, încurajarea sentimentului de apartenență, dezvoltarea și consolidarea relațiilor de prietenie, oferirea unui scop și a unei rutine și diminuarea izolării sociale, fotbalul poate deveni un mecanism autentic de sprijin pentru foarte mulți oameni.

Articolul integral aici:

The People’s Game: Evolutionary Perspectives on the Behavioural Neuroscience of Football Fandom(Butler și colab., 2025) https://www.frontiersin.org/journals/psychology/articles/10.3389/fpsyg.2024.1517295/full