În „Dacia, țara lu’ mama mare și a bunelului”, primăvara nu venea cu grabă, ci cu miros de pământ reavăn și verde crud. Acolo, în curtea simplă, unde găinile cotcodăceau liniștit și vântul aducea miros de iarbă proaspătă, mama mare știa exact când e timpul pentru prima supă verde a anului. Era mai degrabă un ritual.
– După iarnă, maică, trebuie să ne mai ușurăm și noi, spunea ea, în timp ce își lega basmaua și ieșea în grădină sau pe lângă gard, unde creștea leurda sălbatică. Bunelul venea din spate cu un coș mic de nuiele, iar eu, copil fiind, îi urmam curios, fără să știu că asist la o lecție de viață.
Culegeam spanac fraged, urzici tinere (cu grijă, să nu usture prea tare), leurdă cu miros puternic și pătrunjel verde ca smaraldul. Totul era simplu, dar viu. Nimic ambalat, nimic complicat.
Înapoi în bucătăria mică, cu sobă veche și ferestre aburite, începea magia. Mama mare toca încet ceapa, fără grabă.

– Mâncarea bună nu se face în fugă, zicea mereu. O punea la călit în puțin ulei sau, uneori, într-o lingură de untură, pentru gust. Apoi adăuga morcovul dulce și cartofii, „ca să lege supa și să țină de foame”.
Apa fierbea încet, iar când legumele erau aproape gata, venea momentul verdețurilor. Le punea pe toate deodată, iar bucătăria se umplea instant de un miros proaspăt, curat, aproape vindecător.
– Asta-i sănătate curată, murmura bunelul, așezat pe scaunul lui de lemn.
După câteva clocote, mama mare lua oala de pe foc și, dacă avea chef de ceva mai fin, pasa totul cu un tel sau zdrobea legumele cu lingura. Nu exista blender, dar nici nu era nevoie căci gustul era deja acolo.
La final, adăuga un strop de borș sau zeamă de lămâie și presăra verdeață proaspătă deasupra. Uneori punea și un ou bătut în fir subțire, „ca să fie mai sățioasă”.
Ne așezam toți la masă. Nu era liniște perfectă, dar era liniște în suflet. Prima lingură era mereu cea mai bună, caldă, ușoară, cu gust de primăvară adevărată.
Anii au trecut, dar rețeta a rămas. Și de fiecare dată când o pregătesc, parcă mă întorc acolo, în „Dacia” copilăriei mele, unde totul era mai simplu și mai curat.

Rețeta supei verzi de primăvară (ca la mama mare)
Ingrediente:
1 ceapă medie
1 morcov
2 cartofi potriviți
1 dovlecel mic (opțional)
1 mână mare de spanac proaspăt
1 mână de urzici (opțional)
câteva fire de leurdă
1 legătură de pătrunjel
1-2 linguri ulei (sau puțină untură)
sare și piper după gust
zeamă de lămâie sau borș (după preferință)
opțional: 1 ou

Mod de preparare:
Toacă ceapa mărunt și călește-o ușor în ulei, la foc mic.
Adaugă morcovul și cartofii tăiați cubulețe și amestecă 2-3 minute.
Toarnă apă cât să acopere legumele și lasă la fiert până se înmoaie.
Adaugă verdețurile spălate și tocate (spanac, urzici, leurdă, pătrunjel).
Mai fierbe 5-7 minute, cât să-și păstreze culoarea și prospețimea.
Pasează supa (sau las-o rustică, cu bucăți).
Asezonează cu sare, piper și acrește după gust.
Opțional, adaugă un ou bătut în fir subțire în supa fierbinte.
Se servește caldă, cu drag și liniște.

Vă invităm la o întoarcere acasă.