Ideea unei „Banane Balcanice”, lansată în spațiul public elen, poate reprezenta mai mult decât o nouă hartă economică. Ea poate deveni începutul unei construcții strategice capabile să schimbe raportul de forțe economice din sud-estul Europei: o Uniune Economică Balcanică, construită gradual, pragmatic și deschisă Turciei.

Conceptul inițial leagă Salonic de Sofia, Ruse–Giurgiu, București–Ploiești și Timișoara, formând un arc industrial de aproximativ 30 de milioane de locuitori. În această configurație, Grecia ar reprezenta poarta maritimă prin Salonic, Bulgaria ar contribui cu o platformă industrială și tehnologică competitivă, iar România ar deveni marele pol industrial, energetic și de consum al axei.

Proiectul poate fi însă dus mai departe.

Propunerea prof. dr. Liviu Pandele, prin Casa de Comerț Balcanică, este ca această axă să fie transformată într-un parteneriat economic regional și extinsă către Turcia, creând o nouă geometrie economică: Salonic–Sofia–București–Constanța–Istanbul.

Nu ar fi necesară, cel puțin într-o primă etapă, înființarea unei noi instituții supranaționale. Prioritatea ar trebui să fie construirea unei piețe regionale funcționale, prin proiecte concrete de infrastructură, energie, industrie, logistică și tehnologie.

Turcia nu ar trebui privită ca o periferie a proiectului, ci ca veriga sud-estică ce îi poate multiplica masa economică, industrială și logistică. Istanbulul, strâmtorile Bosfor și Dardanele, porturile turcești și infrastructura industrială a Anatoliei ar putea conecta noua axă cu Mediterana Orientală, Caucazul, Asia Centrală și Orientul Mijlociu.

În acest scenariu, „Banana Balcanică” ar deveni coloana vertebrală economică a unui spațiu balcanic extins.

Șapte măsuri pentru transformarea proiectului într-o construcție economică funcțională

1. Pactul Balcanic pentru Infrastructură

România, Bulgaria și Grecia ar trebui să transforme coridorul Salonic–Sofia–Ruse–București într-un proiect prioritar european, cu extindere spre Constanța și Timișoara.

Modernizarea căilor ferate, electrificarea și interoperabilitatea infrastructurii de transport trebuie să devină priorități. România dispune deja de proiecte de conectivitate regională care ar putea fi valorificate prin finanțare europeană și cooperare cu Bulgaria și Grecia.

2. Extinderea Coridorului Vertical până în Turcia

Gazele naturale, energia electrică și sursele regenerabile trebuie tratate ca elemente ale unei infrastructuri comune de securitate economică.

Conectarea Greciei, Bulgariei și României, urmată de integrarea graduală a Turciei în proiecte energetice compatibile, ar putea contribui la dezvoltarea unei piețe regionale mai reziliente și mai puțin vulnerabile la întreruperile de aprovizionare.

3. Crearea Fondului de Investiții „Balkan Gateway”

Casa de Comerț Balcanică propune constituirea unui fond regional de investiții, cu participarea instituțiilor europene, a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), a Băncii Europene de Investiții (BEI), a capitalului privat și a fondurilor suverane.

Fondul ar urma să finanțeze proiecte de infrastructură, dezvoltare industrială, logistică și tehnologii strategice, oferind o bază financiară pentru transformarea viziunii regionale în investiții concrete.

4. Lanțuri industriale regionale, nu competiție națională

România, Bulgaria, Grecia și Turcia ar trebui să depășească modelul în care fiecare stat concurează separat pentru atragerea acelorași investitori.

O strategie regională ar permite dezvoltarea unor lanțuri de producție complementare în industria auto, apărare, electronică, baterii, energie, robotică, agricultură și industria alimentară.

Obiectivul ar fi ca fiecare economie să contribuie cu propriile avantaje competitive la un sistem industrial regional integrat.

5. Sistem logistic integrat Salonic–Constanța–Istanbul

Porturile Salonic, Constanța și Istanbul ar trebui conectate printr-o rețea multimodală de transport rutier, feroviar și fluvial.

Dunărea, Marea Neagră, Marea Egee și strâmtorile turcești ar deveni componente ale aceluiași sistem economic, capabil să faciliteze transportul mărfurilor și să consolideze legăturile comerciale dintre Europa și Asia.

6. „Balkan Digital Market” – o piață digitală regională

Un spațiu comun de cooperare pentru comerț electronic, inteligență artificială, fintech, securitate cibernetică și servicii digitale ar putea conecta centrele tehnologice din Sofia, București, Salonic și Istanbul.

Obiectivul nu ar trebui să se limiteze la atragerea companiilor internaționale, ci să urmărească dezvoltarea propriilor companii tehnologice regionale, capabile să concureze pe piețele europene și globale.

7. Consiliul Economic România–Bulgaria–Grecia–Turcia

Primul pas instituțional ar putea fi constituirea unui consiliu permanent care să reunească reprezentanți ai guvernelor, camerelor de comerț și marilor companii din cele patru state.

Prin reuniuni semestriale și elaborarea unui „Plan Balcanic 2035”, consiliul ar putea transforma inițiativa într-un portofoliu de proiecte cu obiective, termene, surse de finanțare și rezultate măsurabile.

Turcia – piesa care schimbă geometria economică

Includerea Turciei ar modifica fundamental dimensiunea și perspectivele proiectului.

Fără Ankara, coridorul ar rămâne în principal o axă economică a sud-estului Uniunii Europene. Cu participarea Turciei, acesta ar putea deveni o platformă euro-balcanică de comerț, conectând Europa, Marea Neagră, Mediterana, Caucazul și Asia.

Capacitatea industrială a Turciei, infrastructura sa logistică și poziția geografică ar putea multiplica oportunitățile de investiții și ar extinde considerabil piața potențială a parteneriatului.

Această arhitectură nu ar trebui să reprezinte o alternativă la Uniunea Europeană, ci o extensie economică a conectivității europene, compatibilă cu rețeaua transeuropeană de transport TEN-T, Inițiativa celor Trei Mări și proiectele energetice regionale.

În această perspectivă, „Zorii Uniunii Economice Balcanice” nu înseamnă crearea peste noapte a unei noi organizații politice. Înseamnă construirea unei piețe înaintea instituției.

De la periferie europeană la pol economic regional

Dacă România oferă masa industrială, Grecia accesul maritim la Mediterana, Bulgaria poziția de tranzit și capacitățile de producție, iar Turcia dimensiunea industrială și conexiunea euro-asiatică, Balcanii ar putea trece de la statutul de periferie europeană la cel de coridor strategic de producție, energie și comerț.

Un asemenea proiect ar presupune coordonare politică, investiții pe termen lung și capacitatea statelor participante de a identifica interese economice comune, dincolo de competiția națională.

Miza reală nu este însă „Banana Balcanică” în sine.

Miza este dacă Balcanii vor continua să fie o intersecție de drumuri sau vor deveni, pentru prima dată, o destinație economică integrată.