PISA și performanța școlară: o perspectivă din psihologia educației
Potrivit celor mai recente rezultate ale evaluării internaționale PISA 2025, publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) la 8 septembrie 2026, elevii din Regatul Unit au obținut rezultate superioare mediei OCDE la toate cele trei domenii principale evaluate: Științe, Matematică și Citire.
În schimb, România s-a situat sub media OCDE în toate cele trei domenii.
La Științe, elevii din Regatul Unit au obținut un scor mediu de 511 puncte, comparativ cu 425 de puncte în România și o medie OCDE de 482 de puncte.
În ceea ce privește Matematica, Regatul Unit a înregistrat un scor mediu de 494 de puncte, în timp ce România a obținut 419 puncte. Media OCDE a fost de 463 de puncte.
La Citire, scorul Regatului Unit a fost de 494 de puncte, față de 413 puncte în România, în condițiile unei medii OCDE de 461 de puncte.
Datele PISA 2025 evidențiază, prin urmare, o diferență considerabilă de performanță între elevii din Regatul Unit și cei din România în toate cele trei domenii fundamentale evaluate.
Regatul Unit s-a numărat printre primele 10 sisteme de învățământ în toate cele trei domenii principale evaluate.
Este important de precizat că testarea PISA măsoară competențele și capacitatea elevilor de 15 ani de a aplica cunoștințele dobândite în situații din viața reală și nu reprezintă, în sine, o evaluare completă a întregului sistem educațional al unei țări.
În acest context, am dorit să prezint un studiu care ne poate indica relația dintre rezultatele PISA și o serie de factori psihologici.
Articolul lui Furnham și Cheng (2024), intitulat „The role of parents, teachers, and pupils in IQ test scores: Correlates of PISA from 74 countries”, examineaza în ce măsură caracteristicile elevilor, ale părinților și ale mediului educațional sunt asociate cu rezultatele academice.
Cel mai puternic predictor psihologic al scorului mediu PISA a fost încrederea academică, adică percepția elevului asupra propriei capacități de a îndeplini cu succes sarcini școlare. Studiul sugerează că elevii care au o percepție mai pozitivă asupra propriilor competențe academice tind să obțină rezultate PISA mai bune. Încrederea academică poate să fie pusă în discuție alături de un alt concept psihologic important, și anume autoeficacitatea. Autoeficacitatea este un concept introdus și dezvoltat în teoria social-cognitivă a lui Albert Bandura. Autoeficacitatea privește convingerile unei persoane cu privire la propriile capacități. Aceste convingeri pot influența modul în care aceasta abordează și persistă în realizarea sarcinilor. Autoeficacitatea poate să fie ridicată sau scăzută. Autoeficacitatea nu înseamnă că persoana chiar este competentă. Un elev poate avea o autoeficacitate ridicată, dar abilități insuficiente.
Un alt concept psihologic analizat în studiul de mai sus este autodeterminarea. Rezultatele studiului indică o asociere pozitivă între autodeterminare și performanța academică. Elevii care percep că au un anumit control asupra propriei educații pot manifesta un nivel mai ridicat de implicare și responsabilitate față de activitățile școlare.
Motivația școlară reprezintă o altă variabilă psihologică asociată cu performanța PISA. Motivația ne determină să începem și să menținem un comportament orientat spre un scop. Atât nivelul motivației, cât și calitatea ei sunt importante pentru performanță.
Un rol important îl au și factorii familiali, în special nivelul de educație al părinților. Atât educația maternă, cât și educația paternă au fost asociate cu performanța elevilor la PISA. Părinții cu un nivel educațional mai ridicat pot contribui, direct sau indirect, la formarea unui mediu favorabil învățării, prin așteptări educaționale, resurse, modele de comportament și sprijin acordat copilului.
Din perspectiva psihologiei educaționale, principala concluzie a studiului este că performanța academică trebuie înțeleasă ca rezultatul interacțiunii dintre factori cognitivi, psihologici și contextuali. Încrederea academică, motivația și autodeterminarea elevului se combină cu influența familiei și a mediului educațional.
În concluzie, studiul lui Furnham și Cheng oferă o perspectivă relevantă pentru psihologia educației, demonstrând că rezultatele academice nu sunt asociate doar cu abilitățile cognitive, ci și cu încrederea în propriile capacități, motivația, autodeterminarea și contextul familial.
Studiul integral aici:
Furnham, A., & Cheng, H. (2024). The role of parents, teachers, and pupils in IQ test scores: Correlates of PISA from 74 countries. Personality and Individual Differences, 221, 112512. https://doi.org/10.1016/j.paid.2023.112512
Despre autorul articolului.

Cristina Culligan (fostă Crețu) este absolventă de psihologie la Brunel University London și terapeut înregistrat CBT-H (Cognitive Behavioural Hypnotherapy). De-a lungul carierei sale, a acumulat experiență atât în mediul internațional al aviației, cât și în domeniul sănătății emoționale și al dezvoltării personale. În articolele sale abordează teme precum sănătatea mintală, gestionarea stresului și anxietății, relațiile interumane, reziliența și echilibrul emoțional, dintr-o perspectivă bazată pe studiu academic și experiență practică.

