Dacă în primul articol am aflat ce este comunicarea, în acesta vom încerca să răspundem unei alte întrebări care apare firesc: de ce avem nevoie de ea?

La prima vedere, răspunsul pare simplu: pentru a vorbi cu ceilalți. Dar, dacă privim puțin mai atent, vom descoperi că vorbitul este doar una dintre formele prin care comunicăm, nu motivul pentru care o facem.

Comunicăm pentru că nu putem trăi singuri. Din primele noastre clipe de viață depindem de cei din jurul nostru. Un nou-născut nu poate spune că îi este foame, că îi este frig sau că îl doare ceva. Cu toate acestea, comunică prin plâns, prin sunete și, mai târziu, prin gesturi. Fără aceste forme de exprimare, nevoile lui ar rămâne necunoscute.

Pe măsură ce creștem, comunicăm din tot mai multe motive. Cerem ajutor, oferim informații, învățăm, ne exprimăm emoțiile și construim relații. Gândiți-vă o clipă la o zi obișnuită.

Întrebi cât este ceasul, mulțumești casierei din magazin, răspunzi la un mesaj, îți suni un prieten, îi explici ceva unui coleg sau îi spui cuiva că îl iubești. De fiecare dată, acest schimb cu ceilalți îți permite să faci un lucru pe care, fără ei, nu l-ai putea face la fel de ușor. De aceea, comunicarea nu este un simplu schimb de cuvinte. Este unul dintre instrumentele prin care oamenii cooperează.

Fără comunicare ar fi aproape imposibil să lucrăm împreună, să construim o casă, să conducem un spital, să organizăm o școală sau chiar să traversăm o stradă aglomerată în siguranță. Ne ajută să rezolvăm probleme practice și să construim legături cu ceilalți.

O conversație poate transforma doi necunoscuți în prieteni. O explicație poate înlătura o neînțelegere. Un simplu „Mulțumesc” sau „Îmi pare rău” poate schimba cursul unei relații. Dacă ar fi să reținem o singură idee din acest articol, aceasta ar fi: Comunicăm pentru a putea trăi împreună.

În articolul următor vom încerca să răspundem unei alte întrebări care pare simplă, dar ascunde un răspuns surprinzător: putem, oare, să nu comunicăm?